Capitolul 29

Rowan alergă, trecând în forţă printre tufişuri, sărind peste buşteni, pietre, orice i-ar fi ieşit în cale. Gull trecu în zbor pe lângă ea; Rowan goni întrecându-se cu propria teamă. Prinsă într-un iad de emoţii, îşi impuse să gândească, să acţioneze.

Paraşuta de rezervă i se deschisese în ultima clipă. Mai exista o şansă, întotdeauna exista o şansă. Încetini când ajunse la Cards care, cu faţa însângerată, cobora tremurător de pe un pin de coastă folosindu-se de coarda de coborâre.

– Eşti rănit grav?

– Nu. Nu. Du-te! Iisuse, du-te.

Matt apăru împiedicându-se prin pădure în spatele ei, cu obrajii cenuşii şi privirea moartă.

– Rămâi lângă Cards. Asigură-te că e bine.

Nu aşteptă să asculte răspunsul, continuă să alerge.

Când auzi strigătul lui Gull coti spre stânga, zdrobind sub picioare acele uscate de pin ca pe nişte oase subţiri.

Văzu paraşuta de rezervă, un talmeş-balmeş alb, zdrenţuit, învelind crengile aflate la mare înălţime deasupra lor. Și sângele, picurând ca un robinet defect, udând pământul pădurii.

Prins în crengile cioturoase la douăzeci de metri înălţime, corpul lui Yangtree atârna fără vlagă. Un ciot de jumătate de metru i se înfipsese în trunchi din lateral, cu vârful ieşind din trup ca un ac trecut printr-un fluture.

Gull, având colţarii în picioare, urcă în copac. Rowan îşi aruncă echipamentul, încălţă şi ea colţarii şi începu să urce după el.

Era rupt, vedea că fusese rupt – piciorul, braţul şi probabil şi altele. Dar rupt nu însemna mort.

– Poţi să ajungi la el? E viu?

– Ajung eu la el. Gull urcă, apoi se folosi de coardă pentru a ajunge uşor la creangă, testându-i greutatea pe parcurs. Întinse mâna pentru a desface casca, puse degetele pe gâtul lui Yangtree. Are puls – slab, neregulat. Fracturi multiple. O tăietură adâncă în coapsa dreaptă, dar nu a prins femurul. Plaga înţepată… Înjură când se apropie mai mult. Nenorocitul ăsta de ciot îl ţine prins de creangă ca un piron într-un lemn. Nu am cum să ajung la el să-l stabilizez de aici.

– O să-l prindem cu frânghii. Rowan se aplecă în afară cât de mult putea, încercând să evalueze şi ea situaţia. Tăiem creanga, îl coborâm cu tot cu ea.

– Nu va rezista fără să se rupă dacă adaug un fierăstrău la greutatea mea. Coborî târându-se. S-a crăpat puţin la bază. Nu ştiu dacă te-ar ţine nici pe tine.

– Hai să aflăm.

– Dobie sau Libby. I-ar ţine pe unul din ei.

– Eu sunt aici, ei nu. Pierde mult sânge. Să vedem ce pot face. Mai adu-mi frânghii, un fierăstrău, o trusă de prim ajutor.

– Cât e de grav? strigă Trigger. Cât e de grav?

– Respiră.

– Slavă Domnului. Am solicitat o echipă de evacuare medicală, e pe drum. E conştient?

– Nu. Pune-i la curent, bine? Schimbă poziţia cu Gull. Avem nevoie de frânghii, o trusă de prim ajutor, un motofierăstrău. Gull coboară acum.

Rowan se lăsă pe spate în ham, îşi dezbrăcă bluza, tăie din ea feşe şi pansamente cu briceagul ei. Legându-se cu frânghii de siguranţă, înaintă prudent pe creangă. Avea să reziste, îşi jură, fiindcă avea al naibii de mare nevoie să reziste.

– Yangtree, mă auzi? Începu să panseze improvizat tăietura cu margini neregulate de pe coapsa lui. Rezistă, la naiba. O să te scoatem din asta.

Se folosi de frânghia pe care o avea, o înfăşură în jurul taliei lui, apoi se dădu înapoi, prudent, pentru a o prinde. Gull o aşteptă acolo şi-i dădu noi bucăţi de coardă.

– Am s-o prind de creanga de deasupra şi am să i-o trec pe sub braţe. Îi privi pe Trigger şi Matt escaladând copacul vecin şi aprobă din cap când înţelese planul.

– Du-le o altă coardă lor şi o să-l coborâm din două părţi după ce-i tai hamul de la paraşută şi creanga.

Sudoarea provocată de teamă îi picura în ochi în timp ce lucra şi, nevoită să-i mute piciorul făcut zob, se rugă ca Yangtree să rămână inconştient până terminau. Bandajă cât de bine putu rana din jurul ciotului şi îşi folosi cureaua pentru a-l prinde şi mai bine de creangă.

Apoi ezită. Dacă planul nu funcţiona, era posibil să-l omoare. Dar pulsul lui devenea tot mai slab şi nu aveau încotro.

– Am să-i desfac hamul. Pregătiţi-vă.

După ce îl eliberă din paraşuta distrusă, se întinse în spate după motofierăstrău.

– Va funcţiona, îi spuse lui Gull.

– Echipa de evacuare medicală va ajunge în maximum zece minute.

Rowan îşi înfipse ferm picioarele şi smuci sfoara de starter. Vibraţia fierăstrăului o făcu să tremure. Îi văzu pe Trigger şi Matt pregătindu-se să susţină greutatea, ştiind că Gull şi Dobie făceau acelaşi lucru din spatele ei.

Încrezându-se în sfoară, pentru el, pentru ea însăşi, înaintă puţin pe creangă şi împinse lama pe scoarţă şi lemn cât de aproape de corpul lui Yangtree îndrăznea.

– Țineţi-l bine! le strigă. Nu-l lăsaţi să cadă.

Tăie drept, simţind ramura cum tremură sub şoc. Apoi Yangtree rămase suspendat, cu ciotul de lemn şi bucata de ramură înfipte în trunchiul lui ca un tirbuşon. Corpul i se legănă în vreme ce-l coborâră încet, mână peste mână, spre locul unde Libby şi Stovic aşteptau să-i preia greutatea.

– L-am prins! L-am prins! Oh, Dumnezeule. Vocea lui Stovic tremură. Dumnezeule, e făcut zob.

Dar respira, îşi spuse Rowan, auzind huruitul elicopterului. Trebuia doar să continue să respire.

Se simţi sfâşiată în două când rămase la sol, în siguranţă, privind elicopterul care se ridică în aer cu prietenul ei. Zdrobit, îşi spuse ea, biciuită de vântul produs de elice. Braţele, picioarele, şi Dumnezeu ştia ce altceva – iar ea nu mai putea face nimic.

Strigă în staţia radio, raportând ultimele informaţii la bază, refăcând strategia, în vreme ce Cards, cu faţa plină de lovituri îngropată în palme, rămase aşezat pe pământ. Trigger urmări elicopterul, apoi se întoarse încet spre ea. Tot ceea ce simţea ea – şocul, durerea, furia stupefiată – se reflecta şi pe chipul lui.

– Echipamentele paraşutate, începu ea, iar Gull o strânse de braţ.

– Mă ocup eu de asta. Mă ocup eu, repetă el când ea se uită cu o privire goală la el. Dobie, Matt, îmi daţi o mână de ajutor?

„Adună-te“, îşi impuse Rowan.

– Trig. Inspiră adânc, apoi se apropie de el şi începu să deseneze în ţărână. Focul se deplasează spre nord-est, creşte în amploare. Am nevoie de tine, spuse încet când Trigger se mulţumi să rămână acolo, clătinând din cap.

– Lasă-mă o secundă, bine? Doar o nenorocită, amărâtă de secundă.

Aşezată pe vine, Rowan îşi puse o mână pe bocancul lui.

– Trebuie să ucidem dragonul, apoi să ne întoarcem la Yangtree. Întârzierea. Rowan fu nevoită să se oprească pentru a-şi calma vocea. Focul a profitat. Arde intens, Trig. Au aruncat nişte spumă pe cap, dar a prins un vânt, a sărit peste creastă şi urcă rapid.

– În regulă. Trigger îşi trecu dosul palmei pe sub nas, apoi se ghemui lângă ea. Pot să mă ocup eu de flancul stâng, să tai un front cu cinci oameni, să-l ţin în frâu.

– Ia-ţi şapte. L.B. ne mai trimite o echipă şi o să-mi iau oameni de acolo. Ai o sursă de apă aici. Desenă un X pe pământ. Deci ia-ţi pompe şi furtunuri. Eu am să pornesc spre flancul drept cu o echipă, şi vom face câteva verificări.

Trigger se întinse după mâna ei, ea îşi împleti degetele cu ale lui.

– Vom ucide dragonul, spuse el. Apoi o să aflăm ce naiba s-a întâmplat.

– Poţi fi sigur de asta.

Discutară despre fronturi făcute cu buldozerele, zone de siguranţă, două posibile tabere.

După ce Trigger îşi scoase cei şapte oameni şi îşi strânseră echipamentele, Rowan se întoarse spre restul.

– Cards, vreau să rămâi aici şi…

– Dă-o dracului, Suedezo. Când mârâi, un firicel de sânge i se scurse din buza spartă. Nu rămân în urmă.

– Nu-ţi cer să rămâi în urmă. Vreau să aştepţi tura următoare, să iei jumătate din oameni şi să porneşti pe flancul stâng în urma lui Trigger. Pe restul trimite-mi-i mie. Am nevoie de Gibbons în echipajul meu şi de Janis. Și spune-le foarte clar că vor trebui să muncească pe brânci. Am nevoie să te ocupi tu de asta, spuse ea înainte ca el să apuce să vorbească. Iar Trigger va avea nevoie de tine pe front. Se întoarse când el aprobă din cap. Gull, Dobie, Libby, Stovic. Luaţi-vă sculele.

Nu aveau timp de pierdut. Nu aveau timp să gândească mai departe de foc. Orice altceva trebuia încuiat înăuntru.

Săpară şi tăiară, şi fiecare lovitură a securii sau vibraţie a unei lame răsuna în mintea lui Rowan ca un strigăt de răzbunare. Iar focul se înălţa şi trosnea.

– Am nevoie să rămâi şef aici până soseşte Gibbons, îi spuse lui Gull. Tocmai şi-a confirmat sosirea. Toată lumea a aterizat în siguranţă. O să-mi croiesc drum spre cap, să-mi fac o idee mai clară despre incendiu. Dacă vă intersectaţi cu frontul făcut de buldozere, anunţă-mă.

– Bine.

– Aveţi o sursă de apă la circa cincizeci de metri mai sus, păstrând cursul. În final, linia frontului nu va fi dreaptă, iar Gibbons va trebui să înainteze extrem de rapid, dar dacă ajungeţi acolo înaintea lui, pune-i pe Stovic şi Libby la furtun. Dacă se schimbă cumva vântul sau…

– Mă descurc, Rowan. Du-te şi fă ceea ce ai de făcut; ne descurcăm noi de aici. Dar păstrează legătura.

– Să nu-i laşi să se gândească la asta. Fă-i să se concentreze. Am să mă întorc.

Porni în grabă, înaintând printre copaci, urcând panta abruptă, şi dispăru în fum.

Nu auzea decât glasul focului, corul său murmurat. Trosnea peste lemnele uscate, lingea răşina de pin topită, muşca din frunzele şi rămurelele ce acopereau pământul. Se feri de o creangă în flăcări în vreme ce urcă şi stinse micul foc izbucnit.

Se gândi la cadavre carbonizate până la os.

După ce ajunse pe creastă se opri să-şi verifice poziţia. Vedea furia roşie-portocalie înfulecând combustibil. Îl lăsaseră să câştige avantaj, îşi spuse; nu avuseseră încotro. Dragonul gonea puternic şi liber.

Contactă baza pentru a solicita aruncarea de agent de stingere şi primi un raport scurt, nesatisfăcător despre Yangtree.

Medicii se luptau să-l salveze.

Simţi schimbarea direcţiei vântului, doar o adiere, şi văzu focul întorcându-se spre coadă şi crescând acolo în amploare. O abatere spre vest acum, încă la nord de echipa lui Trigger, remarcă, dar îndreptându-se spre ei.

Făcu o tură primprejur, şi îi contactă prin staţia radio.

– Îşi schimbă direcţia, se încolăceşte înapoi spre voi.

– Avem un front făcut de buldozere aici, mare şi lat. Nu cred că poate sări peste el. Ruta de salvare trebuie să fie spre sud.

– Vor trimite noroi. Tocmai i-am contactat să le cer să descarce o cisternă în vest, peste flancul vostru. Staţi la adăpost.

– Recepţionat. Cards tocmai a ajuns aici cu întăriri. Vom rezista pe frontul ăsta, Suedezo.

– După ce se descarcă noroiul, am să cer un raport aerian. Vreau să iau patru oameni din echipa ta şi încă patru dintr-a mea şi să-i trimit spre cap. Puneţi bicele pe el. Dar dacă trece de cealaltă parte a drumului, luaţi-vă tălpăşiţa.

– O să ne salvăm fundurile. Iar tu păzeşte-ţi-l pe-al tău.

Înaintând printre flăcări, Rowan îşi coordonă mişcările cu Gibbons, cu baza, rămânând cu ochii şi urechile ciulite în aşteptarea avioanelor-cisternă. Coti spre est, cu ochii usturând-o de la fum, apoi sări în urmă, alunecând pe spate, când o creangă aprinsă, groasă cât coapsa unui bărbat, se prăbuşi la pământ în faţa ei.

Găsi combustibil proaspăt pe solul pădurii, care se aprinse cu un şuierat şi dădu să urce pe tălpile ghetelor ei înainte să apuce să se îndepărteze în grabă.

– Creangă ucigaşă, îi strigă lui Gibbons. Sunt bine, dar am să fiu ocupată un minut.

Bătu flăcările proaspăt izbucnite, scormonind în pământ pentru a înăbuşi cât de mult din flacără cu ţărână. Auzi tunetul unui avion-cisternă, bolborosind câteva înjurături în vreme ce-şi ducea propriul război în miniatură.

– Sunt la adăpost. Săpând, călcând focul în picioare, îl anunţă pe Gibbons, apoi pe pilotul avionului-cisternă. Sunt la adăpost.

Și fugi.

Ploaia groasă de culoare roz căzu, înăbuşind flăcările, ridicând fumul în valuri, ropotind pe pământ, peste copaci, cu un plescăit greoi. Alergă să se adăpostească atunci când câteva picături de agent de stingere îi atinseră casca şi jacheta. O salvă de ramuri în flăcări o făcu să fugă în zigzag spre o zonă mai înaltă, mai deschisă.

Auzi vuietul inconfundabil în spatele ei şi simţi pământul cutremurându-se sub picioarele ei. Acţionând din instinct, sări prin perdeaua unduitoare de flăcări şi aproape o auzi închizându-se cu zgomot în spatele ei înainte să izbucnească explozia. Pietrele îi alunecară de sub picioare când începu să urce o pantă deasupra vâlvătăii lacome, ucigaşe.

– Sunt la adăpost, strigă în staţia radio în care răsunau mai multe voci. Am fost nevoită să fac un mic ocol. Inspiră şuierând, expiră la fel de zgomotos. Lăsaţi-mă o clipă să mă orientez.

Un zid de foc, solid ca oţelul, îi bara calea de întoarcere spre echipa ei.

Scoase busola pentru a confirma direcţia, văzând că mâna îi tremura uşor.

S-o ia de-a dreptul până la frontul lui Trigger, calculă ea, să se regrupeze, apoi să coboare pe ocolite pentru a ajunge la oamenii ei.

Îşi comunică planul, apoi se opri o clipă pentru a bea ceva şi a-şi calma emoţiile.

De cealaltă parte, pe front, Gull îl privi pe Gibbons direct în ochi.

– E rănită?

– Ea spune că nu. Încearcă să minimalizeze gravitatea incidentului, dar cred c-a fost pe-aproape s-o păţească. Îşi şterse sudoarea. Se îndreaptă pe de-a dreptul spre Trig, apoi se va întoarce la noi ocolind. Noroiul a mai potolit puţin focul pe flancul lor şi lucrează cu pompele urcând spre cap. Sunt într-o poziţie bună. Noi nu putem spune acelaşi lucru. Focul se înteţeşte în direcţia asta. Elf, ia-i pe Gull, Stovic şi Dobie şi duceţi pompele astea acolo. Urmaţi frontul creat de buldozere. Începeţi să-l înecaţi. Am să vă mai trimit patru oameni imediat ce ne mai sosesc întăriri.

– Foc secundar! strigă Libby, iar doi din echipă săriră să intervină.

– Suntem ciuruiţi aici, îi spuse Gibbons lui Trigger prin staţie. Te poţi lipsi de câţiva oameni?

– Îţi trimit doi. Vor fi trei când ajunge şi Suedeza.

– Spune-le să se mişte rapid!

Gull mânui furtunul şi putea să jure că forţa apei nu făcea decât să-i stârnească focului pofta de dans. Vântul alese să ţină cu dragonul, ridicând flăcările în ziduri masive.

– L.B. mai trimite o tură şi retrage paraşutişti din Idaho, îi spuse Janis.

– Rowan a ajuns la Trigger?

– Rowan şi-a schimbat tactica. Se întoarce la Gibbons pe unde a venit. Trebuie să prindem bestia aici, ori o prindem, ori ne retragem. Smulse staţia radio. Gibbons, avem nevoie de ajutor aici.

– Aştept să ajungă Matt şi Cards de pe frontul lui Trigger. Și Suedeza. Vine o tură proaspătă de paraşutişti. Timpul estimat pentru sosire e peste treizeci de minute.

– Treizeci de minute nu mă aranjează. Am nevoie de mai mulţi oameni, altfel ne retragem.

– Decizia îţi aparţine, Elf. Am să aflu locaţiile şi revin. Dacă trebuie să vă mişcaţi, mişcaţi-vă.

– La naiba, la naiba! Stovic, doboară cioturile alea. Dacă ajunge la coroane s-a zis cu noi. Sub apa ce se arcuia şi sfârâia, îşi întoarse privirea spre Gull. Nu-l putem ţine în frâu încă treizeci de minute fără întăriri.

Gull simţi că i se strânge stomacul.

– Rowan, Cards şi Matt ar fi trebuit să ajungă aici deja. Contacteaz-o prin staţie, vezi care e locaţia ei.

– Gibbons e…

– Contacteaz-o, Janis, o întrerupse el. Lucrurile au luat-o razna urât de tot încă de la săritură.

Și poate că nu se luptau doar cu natura.

O ascultă încercând să ia legătura cu Rowan o dată, de două ori, de trei ori. Și de fiecare dată când nu obţinu un răspuns sângele îi îngheţă tot mai mult în vene.

Încercă să dea de Matt, apoi de Cards, apoi răspunse rapid când o apelă Gibbons.

– Nu pot să dau de ei prin staţie, îi spuse Gibbons. Am să trimit pe cineva la ultima lor locaţie cunoscută.

Dar Janis era cu ochii pe Gull.

– Negativ. Se va duce Gull. E cel mai rapid om al nostru. Trimite-mi pe cineva. Vom încerca să menţinem frontul.

– Libby se îndreaptă spre voi chiar acum. Voi cere încă un transport de noroi, voi solicita încă un buldozer. Dacă sunteţi nevoiţi să vă retrageţi, luaţi-o spre sud-vest.

– Am recepţionat. Găseşte-o, îi spuse lui Gull.

– Poţi fi sigură de asta. Se întoarse spre Dobie. Ține-l cât de mult poţi.

– Oricât de mult ai nevoie, promise Dobie şi luă furtunul.

Gull alergă, folosindu-şi busola şi harta din cap pentru a estima direcţia. Rowan fusese obligată să cotească spre vest, apoi spre sud, înainte de a porni spre flancul stâng. Încercă să-i ghicească viteza şi cea mai probabilă rută înainte de a se fi întors pentru a porni din nou spre est, pentru a lupta pe flancul drept.

Se întâlnise cel mai probabil cu Matt şi Cards dacă fusese posibil, calculă el, dar n-ar fi pierdut timpul aşteptându-i pe aceştia sau abătându-se de la cea mai bună rută de întoarcere, nu atunci când echipa ei avea nevoie de ajutor.

Un foc secundar izbucni în stânga lui, iar flăcările şerpuiră de pe sol spre copac. Îşi ignoră instinctul de a încerca să-l stingă, continuă să alerge.

Dar ea n-ar fi făcut-o, îşi spuse. S-ar fi luptat cu flăcările din mers, iar asta ar fi făcut-o să-şi modifice permanent direcţia.

Iar dacă un alt inamic îi tăiase calea, ea nu l-ar fi recunoscut. Ar fi văzut în el un coleg de arme, un prieten. Un om în care avea încredere, pe care îl iubea chiar.

Sări peste un pârâu îngust, forţându-se să înainteze prin căldură, şi fum, şi teama tot mai intensă.

Rowan era deşteaptă şi puternică, şi vicleană. Avea să lupte, îşi aminti singur – poate chiar mai aprig, acum că inamicul se ascunsese sub masca unui prieten.

Îşi impuse să se oprească, să verifice busola, să se reorienteze. Și să asculte, să audă un alt om sub vocea fioroasă a focului.

Spre nord, decise. La nord-est de unde se afla, şi se rugă să aibă dreptate. Un copac se prăbuşi, scuipând un vârtej de scântei ce-i înţepă pielea expusă ca un roi de albine.

Următorul sunet pe care îl auzi răsună mai clar, mai mortal. Porni în goană spre ecoul focului de armă, chiar în clipa în care inima îi tresări ca şi cum ar fi fost chiar ea atinsă de glonţ.