Pentru Zélia, gelozia-i

cântecele și durerea-i,

luna plină-a Gabrielei

și crucea iubirii mele.

Pentru Alberto Cavalcânti

imaginea Gabrielei

dansând, râzând și visând.

Pentru maestrul Antônio Bulhões,

cu toată considerațiunea,

parfumul ei de garoafe.

Lui Moacir Werneck de Castro

bărbat plăcut la înfățișare

prin testament i-a lăsat

suspinele ei Gabriela,

vai.

Și pentru toți trei împreună

prietenia autorului.

(Din „Testamentul Gabrielei”)