Quanno ’a luna sta ncoppa ’a campagna
e cchiù nnere ’e mmuntagne fa fa’,
nu cucù mmiez’ ’e ffronne se lagna,
e maie requie nn’ arriva a truvà.
Sceglie st’ ora ca dormeno ’a gente
pe puterse cchiù meglio sfucà,
e, scetato, ’o sento io sulamente
dint’ ’a pace d’ ’a notte cantà…
Cucù!…
Cucù!… Cucù!…
Licenzia ogni speranza
– mme pare ca mme dice –
e nun ce penzà cchiù…
Cucù, cucù…
P’ ’a via nova te sento ’a matina
pure a te, Chiarastella, cantà:
e mm’ affaccio a sta voce argentina,
e… te veco cu n’ato passà!…
Ah, che core!… E che barbara sorta
c’ aggi’ avuto cu ttico tené!
Stu cucù, ca mme chiamma, me porta
na mmasciata crudele, e de te!…
Cucù!…
Cucù!… Cucù !…
Licenzia ogni speranza
– mme pare ca mme dice –
e nun ce penzà cchiù…
Cucù, cucù…