epilog

Rafa şi Clementine se plimbau prin grădinile domeniului La Magdalena. Trecuseră doar două luni de când se mutaseră şi deja se simţeau de parcă ar fi locuit acolo toată viaţa. Marina Carmela venise pentru a-şi petrece vara cu ei, instalându-se în grădina cu sirene şi citind pe banca pe care Violettei îi plăcuse să stea. Fetele lui Dante îi vizitau deseori cu soţii şi copiii lor, umplând iar piscina cu râsete. Pe Biscuit îl lăsaseră la Polzanze, cu Marina, dar La Magdalena era plină de câini şi motani fără stăpân salvaţi de Dante, iar Rafa şi Clementine îi iubeau pe toţi.

Soarele atârna la orizont, dând cerului o nuanţă rozalie şi aruncând pe iarbă umbre ca de cerneală. Greierii şi păsările care se pregăteau de culcare ciripeau zgomotos, în vreme ce îşi căutau culcuşurile pentru noapte. Miresmele de pin şi de eucalipt stăruiau în aerul umed, iar Clementine le-a inspirat mulţumită, savurând aromele ţării străine care o adoptase. N-a trecut mult până când au ajuns lângă acea parte a zidului unde pietrele căzuseră, lăsându-l îndeajuns de scund pentru a fi escaladat.

– Mă întreb de ce Dante nu vrea să repare partea asta, a spus Rafa, înaintând.

A luat o piatră căzută, a zvârlit-o în aer şi a prins-o.

– E clar că e ceva special pentru el. I-ai observat expresia când ne-a spus că putem face orice vrem cu casa şi grădinile, dar că zidul ăsta trebuie să rămână exact aşa cum e?

– Aş zice că are legătură cu Floriana, a spus Rafa. Dar într-un fel am senzaţia că nu putem întreba.

Clementine s-a dus lângă zid şi s-a uitat prin spărtură. Dincolo de ea, dealurile Toscanei se unduiau blând în lumina portocalie şi, în zare, puteau vedea acoperişurile roşii din Herba, cu turnul bisericii înălţându-se deasupra lor. Deodată a simţit imboldul de a se urca pe zid şi de a sta acolo o vreme. Avea o senzaţie de pace cu briza fluturându-i prin păr şi soarele încălzindu-i pielea.

– Vino şi stai lângă mine, a spus ea, aşezându-se pe bolovani. E superb aici sus.

Rafa s-a căţărat pe zid şi i s-a alăturat.

– Ai dreptate, e frumos aici.

A luat-o de după umeri şi a tras-o uşor mai aproape. Au privit soarele care se lăsa încet în jos şi schimbările subtile ale culorilor de pe cer, în vreme ce ziua făcea loc amurgului. Atunci, în faţa unei asemenea splendori, el şi-a dat seama. Părinţii lui stătuseră şi ei pe acest zid, admirând apusul superb, aşa cum făceau ei acum. Fantomele trecutului încă mai erau acolo.

– O mai ştii pe Veronica Leppley? a întrebat-o el după o vreme.

– Sigur că da.

– Ea mi-a spus odată că nu mă voi simţi împlinit până când nu-mi voi găsi sufletul-pereche. Pe atunci îmi căutam mama. Dar acum că te am pe tine, îmi dau seama că avea dreptate. Găsirea Marinei mi-a dat o identitate, am descoperit cine sunt cu adevărat şi de unde vin, dar faptul că te-am întâlnit pe tine mi-a dat sentimentul împlinirii. Simt că tu ai închis cercul. Unde mă sfârşesc eu, începi tu şi unde te sfârşeşti tu, încep eu. Înţelegi?

Clementine şi-a ridicat bărbia şi l-a sărutat pe gât.

– Înţeleg foarte bine.

– Te iubesc, Clementine. Cred că o să fim foarte fericiţi aici.

Ea a oftat mulţumită, gândindu-se la cum tânjea să fugă, dar incapabilă să-şi amintească exact ce simţea pe atunci.

– Şi eu te iubesc, Rafa, a răspuns fata, cuibărindu-se lângă el. Nu mi-aş dori să fiu nicăieri altundeva în lume.

GAZETA DIN DAWCOMB-DEVLISH

CAZUL LUI „BAFFLES“, HOŢUL
GENTLEMAN – NOI EVENIMENTE
ULUITOARE – POLIŢIA ZĂPĂCITĂ
(DIN NOU!)

Avalanşa de spargeri din zona Dawcomb-Devlish, care a ţintit averile familiale aflate în case de lux şi hoteluri din zona rurală, a primit porecla de „cazul Baffles“, după eroul cu acelaşi nume din filmul Raffles,care şi el era un hoţ gentleman. Însă poliţia a fost zăpăcită de cazul ce a provocat frică, dar şi amuzament, în Devon. Acum acesta a luat o întorsătură dramatică.

Dacă cineva credea că povestea lui Baffles nu poate deveni mai misterioasă, s-a înşelat. Într-o senzaţională răsturnare de situaţie, se pare că hoţul chiar are ceva din purtarea unui gentleman: a început să returneze bunurile obţinute ilegal.

Primele obiecte înapoiate au fost vasele din argint, luate de la domnul şi doamna Greville-Jones, care locuiesc în Cherry Manor, Salcombe. Joia trecută, aceştia şi-au descoperit serviciul de masă din argint, în valoare de 20 000 de lire, aşezat pe masa din sufragerie cu un bileţel pe care scria: „Scuze că lustruitul a durat atât de mult. Baffles“.

„Era întins ca pentru unul dintre dineurile mele obişnuite“, a spus doamna Greville-Jones.

Doamna Powell din Watertown Park, Thurlestone, şi-a găsit inelul cu diamant pe pervaz: „Asta o să-ţi readucă sclipirea pe deget. Sfatul meu, nu-l mai scoate niciodată! Baffles“, scria pe bileţel.

Totuşi, poliţiştii nu sunt deloc amuzaţi: „Infractorul o fi crezând că asta e distractiv“, a spus inspectorul Reginald Bud, „dar noi luăm în serios acest incident de intrare prin efracţie“.

Una dintre victime, care vrea să-şi păstreze anonimatul, a comentat: „Eu îmi ţin acum uşa de la intrare descuiată, ca să-i fie mai uşor, iar băieţelul meu de zece ani îi lasă în bucătărie prăjiturele şi un pahar cu lapte, în caz că i s-ar face foame. Cam ca lui Moş Crăciun.“