153. Cimabue (Cenni di Pepo), 1240–1302,
Renaştere timpurie, Italia, Santa Trinitá Madonna,

cca 1280. Tempera pe panou de lemn,

385 x 223 cm. Galleria degli Uffizi, Florenţa.

 

 

Cimabue a pictat acest retablu pentru biserica Sfintei Treimi din Florenţa, un lucru cu totul nou, deşi la prima vedere pare foarte asemănător cu lucrările sale din deceniul precedent. Este mai mic decât lucrarea sa Maestà (1260), căreia îi poate fi contrapusă în câteva aspecte-cheie. Diferenţele sunt importante, deoarece artistul trece, ducând cu sine şi lumea artei, dincolo de posturile rigide ale icoanelor bizantine, către o mai mare tridimensionalitate. Deşi se păstrează o simetrie strictă a figurilor, distorsionarea intenţionată a figurilor ca în arta sa anterioară este abandonată în favoarea unei animaţii mai fireşti. Acest lucru este vizibil în fiecare dintre cele paisprezece figuri, inclusiv profeţii (de la stânga la dreapta) Ieremia, Avraam, David şi Isaia, care par să găsească referiri potrivite la Scriptură.

 

 

CIMABUE (CENNI DI PEPO)

(CCA 1240 FLORENŢA – 1302 PISA)

 

După ce a învăţat arta mozaicului la Florenţa, Cimabue a evoluat în stilul medieval bizantin, spre un realism mai marcat. El a devenit primul maestru florentin. Unele dintre lucrările sale au fost monumentale. Cel mai celebru elev al său a fost Giotto. El a pictat câteva variante ale Maestà, „maiestatea pe tron, în slavă“, în mod tradiţional referindu-se la Fecioara Maria într-un cadru care arată unele emoţii umane, precum Madona cu Pruncul pe tron, cu îngeri şi profeţi.