154. Duccio di Buoninsegna, 1255–1319,
Şcoala sieneză, Florenţa, Italia,
Madona cu Pruncul pe tron,
cu şase îngeri (Madonna Rucellai),

1285. Tempera pe panou de lemn,

450 x 290 cm. Galleria degli Uffizi, Florenţa.

 

 

Madona lui Duccio este aşezată pe un tron elaborat. Deşi Fecioara Maria şi Pruncul par tridimensionali şi realist înfăţişaţi, fundalul este stilizat, neţinând cont de principiile perspectivei. Scara ierarhică, adesea folosită în epoca medievală, este prezentă, înfăţişând la mari dimensiuni cel mai important subiect, Fecioara Maria. Distribuirea simetrică a celor şase îngeri, trei de fiecare parte a Madonei, poate fi simbolică pentru ordinea pe care Fecioara Maria, ca Mamă a Bisericii, o impune supuşilor săi. Dar, mai presus de orice, ea rămâne mama iubitoare.

 

 

DUCCIO DI BUONINSEGNA

(1255 – 1319 SIENA)

 

Duccio di Buoninsegna, iniţial tâmplar şi pictor de anluminuri, a fost influenţat de Cimabue şi de Şcoala sieneză de pictură. Alături de Giotto, el a fost unul dintre artiştii care au făcut trecerea dintre gotic şi Renaştere, înfăţişând elemente bizantine pe întreg parcursul carierei. Fiind şi un profund inovator, a pictat personaje cu o mai mare pondere şi soliditate şi cu un grad mai mare de individualitate caracteriologică decât ceea ce putuse fi văzut anterior în Siena. Este considerat unul dintre artiştii cu un rol determinant în evoluţia Şcolii sieneze.