176. Tommaso Masaccio, 1401–1428,
Renaştere, Şcoala florentină, Italia,
Alungarea lui Adam şi a Evei din Grădina Raiului,

1425. Frescă, 208 x 88 cm.

Capela Brancacci din biserica

Santa Maria della Carmine, Florenţa.

 

 

Această scenă reprezintă alungarea din rai a lui Adam şi a Evei în urma păcatului originar. Razele ce ies prin poarta raiului reprezintă vocea Creatorului. Sursa de lumină, cu toate acestea, se află în dreapta, aşa cum se poate vedea după umbre. Arhanghelul Gabriel cu sabia sa simbolică pluteşte deasupra. Elementul inovator din frescă este zugrăvirea emoţiei umane prin limbajul corpului şi expresiile faciale ale cuplului. Comparaţia importantă de realizat aici este între această lucrare şi cea în care Michelangelo a tratat acelaşi moment biblic în fresca de mai mari dimensiuni Alungarea lui Adam şi a Evei din Grădina Raiului de pe tavanul Capelei Sixtine. Deşi opera lui Michelangelo a fost realizat la numai şaptezeci şi cinci de ani după lucrarea lui Masaccio, există un salt înainte către redarea realistă, deşi monumentală, a formelor umane ale cuplului. Figura îngerului la Michelangelo exprimă mai multă profunzime şi agresivitate. Cu toate acestea, cu câteva luni înainte de lucrarea lui Michelangelo, pictura lui Dürer Adam şi Eva (1509) conferă celor doi o formă şi mai realistă, deşi sunt folosite infamele frunze de smochin şi posturile sunt mai curând lipsite de viaţă, chiar şi prin comparaţie cu fresca lui Masaccio.