200. Piero della Francesca, cca 1416–1492,
Renaştere timpurie, Italia, Botezul lui Hristos,

1445. Tempera pe panou de lemn,

167 x 116 cm. National Gallery, Londra.

 

 

Porumbelul suspendat simbolizând Sfântul Duh se află exact în punctul de mijloc al cercului din partea de sus a tabloului, în timp ce buricul lui Iisus este punctul de mijloc al dreptunghiului din partea de jos a picturii. Punctul de mijloc de sus face referire la natura divină a lui Iisus, în timp ce punctul de mijloc de jos se referă la natura sa umană. DumnezeuOmul se află în centrul geometric al scenei. Echilibrul vertical este asemănător între îngerii din stânga şi comunitatea pământeană din dreapta. Aceasta din urmă include un discipol al lui Ioan Botezătorul, care fie se îmbracă după propriul său botez, fie se pregăteşte să fie botezat. Grupul de privitori probabil îi reprezintă pe cei sceptici sau indecişi. Sansepolero, în nordul Italiei, a fost oraşul natal al artistului şi finanţatorul majorităţii lucrărilor mature ale acestuia. În tradiţia acestor comenzi, finanţatorul apare în pictură. Oraşul este înfăţişat în spaţiul dintre Iisus şi treimea verticală din stânga a picturii. Plantele tinere din prim-plan indică viaţa nouă, aşa cum renaşterea oferită de botez simbolizează viaţa de apoi pentru creştini. Biblia evreiască prevestise că aceia care vor pregăti calea pentru Dumnezeu vor netezi drumurile cele muntoase, simbolizate aici prin râul şi drumurile din peisaj. Toate drumurile şi râurile duc la picioarele Căii, numele pe care prima comunitate creştină l-a dat religiei sale, precum şi un titlu descriptiv pentru Messia al său.