226. Andrea Mantegna, 1431–1506,
Renaştere timpurie, Şcoala florentină, Italia,
Portretul lui Carlo de Medici,

1467. Ulei pe panou de lemn, 40,6 x 29,5 cm.

Galleria degli Uffizi, Florenţa.

 

 

ANDREA MANTEGNA

(1431 ISOLA DI CARTURO – 1506 MANTOVA)

 

Mantegna – umanist, geometru, arheolog, om de o mare inteligenţă dogmatică şi imaginativă – a dominat întreg nordul Italiei prin personalitatea sa imperioasă. Dorind să creeze iluzia optică, el a stăpânit perspectiva. S-a pregătit în domeniul picturii la Şcoala de la Padova, unde studiaseră mai înainte Donatello şi Paolo Uccello. Chiar şi în tinereţe, Andrea era bombardat cu comenzi de lucrări, de pildă frescele din Capela Ovetari din Padova.

În scurt timp, Mantegna şi-a găsit nişa de modernist, datorită ideilor sale extrem de originale şi utilizării perspectivei în lucrările sale. Căsătoria cu Nicolosia Bellini, sora lui Giovanni, i-a deschis calea pentru intrarea în Veneţia.

Mantegna a atins maturitatea artistică cu lucrarea Pala San Zeno. A rămas în Mantova şi a devenit artistul uneia dintre cele mai prestigioase curţi din Italia – curtea familiei Gonzaga. Astfel s-a născut arta clasică.

În pofida legăturilor cu Bellini şi Leonardo da Vinci, Mantegna a refuzat să adopte modul lor inovator de a folosi culoarea sau să renunţe la propria tehnică de gravură.