231. Andrea Mantegna, 1431–1506,
Renaştere timpurie, Şcoala florentină, Italia, Camera Picta,

1465–1474. Frescă. Palazzo Ducale, Mantova.

 

 

Originalitatea lui Mantegna atinge apogeul, evident, în panoul central al tavanului, care se delimitează de sobrietatea şi formalismul restului încăperii. Este poate cea mai încântătoare şi creativă invenţie a lui Mantegna: centrul bolţii pare să se deschidă, aceasta fiind prima pictură a Renaşterii care a aplicat noţiunea de iluzie optică nu numai la o pictură de şevalet sau la un perete, ci şi pe un tavan. Această vedere în sus completează viziunea trompe l’œil pe care Mantegna a creat-o în Camera Picta, prima încăpere cu iluzii optice a Renaşterii; idealului spaţiului plan al picturii ca o prelungire a lumii reale îi este aici dată o modalitate de expresie spectaculoasă, deoarece un privitor din mijlocul încăperii poate vedea nori deasupra capului, pereţii cu draperii fictive şi un cadru arhitectural clasic.