269. Andrea Mantegna, 1431–1506,
Renaştere timpurie, Şcoala florentină, Italia,
Jeluirea lui Hristos mort,

cca 1490. Tempera pe pânză, 68 x 81 cm.

Pinacoteca di Brera, Milano.

 

 

O viziune aproape monocromă a lui Iisus plâns de trei personaje se afla în colecţia lui Mantegna în momentul morţii sale; acest Hristos mort îi include pe Sfântul Ioan, Fecioara Maria şi Maria Magdalena. Inventarul său din 1506 făcea referire la o lucrare care se potrivea cu această descriere, probabil acelaşi tablou, şi care a sfârşit prin a ajunge în colecţiile Gonzaga ulterior în cursul aceluiaşi secol. Este vorba despre o imagine sfâşietoare a lui Hristos depus pe lespedea sa funerară, o viziune intensă a suferinţei şi morţii lui Hristos. Rănile din mâinile sale sunt precum hârtia sfâşiată, la fel ca rana de suliţă dintre coaste. Mantegna s-a jucat aici cu regulile perspectivei, făcând capul mare; acesta ar trebui să fie mult mai mic decât picioarele, deoarece avem de-a face cu un racursi puternic al figurii. Realizarea lucrării în perspectiva corectă ar fi făcut chipul lui Hristos prea mic pentru a trezi o puternică empatie din partea privitorului. Coloritul monocrom, auriu-brun, contribuie la translatarea acestei picturi pe un alt tărâm al patimilor şi fervorii religioase. Privitorii îi vor compătimi pe îndureraţii Fecioara Maria, Sf. Ioan şi Maria Magdalena, care apar în formă trunchiată în stânga, manifestându-şi durerea printr-un doliu evident.