281. Albrecht Dürer, 1471–1528,
Renaştere nordică, Germania,
Autoportret în mantie cu guler de blană,

1500. Ulei pe panou de tei,

67,1 x 48,9 cm. Alte Pinakothek, München.

 

 

Acest portret flatant, cristic, este de asemenea inovator, deoarece artistul se reprezintă pe sine însuşi din faţă. Tabloul poartă inscripţia: „Astfel, eu, Albrecht Dürer din Nürnberg, m-am pictat pe mine însumi cu culori nepieritoare la vârsta de 28 ani“.

 

 

ALBRECHT DÜRER

(1471 – 1528 NÜRNBERG)

 

Dürer este cel mai însemnat dintre artiştii germani şi cel mai reprezentativ pentru modul de gândire german. Precum Leonardo, a fost un bărbat deosebit de atrăgător fizic, deosebit de fermecător prin comportament şi conversaţie şi cu un intelect desăvârşit, având baze solide în ştiinţele şi matematica vremii. Talentul său la desen era extraordinar; Dürer este şi mai renumit pentru gravurile sale în lemn şi aramă decât pentru picturile sale. În cazul ambelor, îndemânarea mâinii sale a fost pusă în slujba celei mai minuţioase observări şi cercetări analitice a caracterului şi structurii formei. Dar Dürer nu a avut înclinaţia spre frumuseţe abstractă şi graţie ideală a lui Leonardo; în schimb, avea o seriozitate profundă, un interes mai mare pentru omenire şi o inventivitate mai dramatică. Dürer a fost un mare admirator al lui Luther, iar prin propria sa operă este echivalentul a ceea ce a fost măreţ în persoana reformatorului. Este foarte serios şi sincer; foarte uman, adresându-se inimilor şi înţelegerii maselor. Nürnberg, oraşul său de baştină, devenise un mare centru al tiparului şi principalul distribuitor de cărţi din Europa. Prin urmare, arta gravurii în lemn şi aramă, care poate fi denumită ramura picturală a tiparului, a fost încurajată. Dürer a profitat din plin de această ocazie.

Renaşterea în Germania a fost mai curând un curent moral şi intelectual decât unul artistic, parţial din cauza condiţiilor din nord. Sentimentul graţiei şi frumuseţii ideale este cultivat de studiul formei umane, iar acesta înflorise predominant în Europa de Sud. Dar Albrecht Dürer avea un geniu prea puternic pentru a se lăsa cucerit. El a rămas profund germanic în înclinaţia sa furtunoasă pentru dramă, ca şi contemporanul său Mathias Grünewald, un vizionar fantast şi un rebel care s-a răzvrătit împotriva tuturor mijloacelor de seducţie italiene. Dürer, în pofida energiei sale tensionate, şi-a dominat pasiunile conflictuale printr-o inteligenţă suverană şi speculativă, comparabilă cu a lui Leonardo. Şi el a fost la graniţa dintre două lumi, epoca gotică şi epoca modernă, şi la graniţa dintre două arte, fiind mai mult gravor şi desenator decât pictor.