287. Giovanni Bellini, cca 1430–1516,
Renaştere timpurie, Şcoala veneţiană, Italia,
Altarul Sfântului Zaharia,

1505. Ulei pe lemn transferat pe pânză,

402 x 273 cm. Biserica San Zaccaria, Veneţia.

 

 

Acest retablu este adesea considerat cea mai perfectă pictură a sacra conversazione. Bellini aduce la viaţă personajele tradiţionale ale Sfintei Fecioare şi sfinţilor. Aici, compoziţia picturii (o absidă înconjurând Madona şi sfinţii) devine continuarea altarului.

 

 

GIOVANNI BELLINI

(1430 – 1516 VENEŢIA)

 

Giovanni Bellini a fost fiul lui Jacopo Bellini, un pictor veneţian care se stabilise la Padova în perioada în care Giovanni şi fratele său mai mare, Gentile, îşi făceau ucenicia. Aici, ei au ajuns sub influenţa lui Mantegna, care era înrudit cu ei deoarece o luase de soţie pe sora lor. Bellini îi datorează cumnatului său multe dintre cunoştinţele sale de arhitectură clasică şi de perspectivă, precum şi abordarea amplă şi sculpturală a drapajelor. Sculptura şi dragostea pentru perioada antică au jucat un rol important în primele impresii ale lui Giovanni şi şi-au pus amprenta pe demnitatea impunătoare a stilului său ulterior. Acesta s-a dezvoltat încet în timpul îndelungatei sale vieţi. Bellini a murit de bătrâneţe, la optzeci şi opt de ani, şi a fost îngropat lângă fratele său, Gentile, în biserica Santi Giovanni e Paulo. Afară, sub bolta amplă a cerului, se înalţă Bartolomeo Colleoni, statuia monumentală a lui Verrocchio, care se numărase printre influenţele importante pentru viaţa şi arta lui Bellini. După ce şi-a exercitat influenţa asupra întregii Italii de Nord, el a deschis calea pentru colosalii colorişti ai Şcolii veneţiene, Giorgione, Tiziano şi Veronese.