307. Michelangelo Buonarroti, 1475–1564,
Renaştere matură, Florenţa, Italia. Sibila delfică,

1508–1512. Frescă, 350 x 380 cm.

Muzeele Vaticanului, Capela Sixtină, Vatican.

 

 

Istoricul de artă Germain Bazin a comparat chipul Sibilei delfice (1511) a lui Michelangelo cu chipul Madonnei della Candeletta (1488) a lui Carlo Crivelli şi cu cel al Madonnei del Granduca (1505) de Rafael. El a demonstrat importanţa inovatoare a acestui personaj detaliat de pe tavanul Capelei Sixtine. Deşi între cele trei lucrări sunt mai puţin de două decenii, „Desenul net din secolul XV caută precizia structurii, în timp ce pictorul din secolul XVI netezeşte toate contururile prin modelarea de tranziţii blânde. Rafael sacrifică expresia pentru armonie, în timp ce Michelangelo reuşeşte o sinteză a elementelor conflictuale“. (Germain Bazin, Istoria artei din epoca preistorică până în prezent, Houghton Mifflin, 1959, p. 243).