326. Correggio (Antonio Allegri), 1489–1534,
Renaştere matură, Şcoala din Parma, Italia,
Odihnă în timpul fugii în Egipt cu Sfântul Francisc,

cca 1517. Ulei pe pânză, 123,5 x 106,5 cm.

Galleria degli Uffizi, Florenţa.

 

 

CORREGGIO (ANTONIO ALLEGRI)

(CCA 1489 – 1534 CORREGGIO)

 

Correggio a pus bazele şcolii renascentiste din Parma, dar se cunosc puţine despre viaţa lui. S-a născut în orăşelul Correggio, în apropiere de Parma. Acolo a fost educat, dar, când avea şaptesprezece ani, o epidemie de ciumă i-a făcut familia să plece la Mantova, unde tânărul pictor a avut ocazia de a studia tablourile lui Mantegna şi colecţia de lucrări de artă acumulate iniţial de familia Gonzaga şi ulterior de Isabella d’Este. În 1514 s-a întors la Parma, unde talentele i-au fost recunoscute din plin, şi timp de câţiva ani povestea vieţii sale este evidenţa operelor sale, culminând cu minunata sa recreare a luminii şi umbrelor.

Cu toate acestea, nu a fost o relatare a unei linişti netulburate, pentru că decoraţiunea pe care a creat-o pentru domul catedralei a fost aspru criticată. Alegând subiectul Învierii, el a proiectat pe tavan un mare număr de personaje în ascensiune, care, privite de dedesubt, arată în mod evident multe perechi de picioare, ceea ce a dus la aprecierea că pictura semăna cu „un platou cu picioare de broască“. Poate din cauza problemelor pe care le-a avut apoi cu canonicii catedralei sau a depresiei provocate de moartea tinerei sale soţii, la vârsta de treizeci şi şase de ani, fără să-i pese de faimă şi avere, s-a retras în obscuritatea locului său de naştere, unde timp de patru ani s-a aplecat asupra picturii de subiecte mitologice: scene cu creaturi fabuloase care nu trăiesc în lumea reală, ci sunt plasate într-o Arcadie aurie de visuri. Opera sa prefigurează manierismul şi stilul baroc.