362. Francesco Primaticcio, 1504–1570, manierism,
Şcoala de la Fontainebleau, Italia,
Sfânta Familie cu Sf. Elisabeta şi Sf. Ioan Botezătorul,

1541–1543. Ulei pe placă de ardezie 43,5 x 31 cm.

Muzeul de Stat Ermitaj, Sankt-Petersburg.

 

 

FRANCESCO PRIMATICCIO

(1504 BOLOGNA – 1570 PARIS)

 

Maestrul lui Primaticcio a fost Guilio Romano, cel mai celebru continuator al operei lui Rafael. A început lucrând cu acesta în 1526 la Mantova, apoi în 1532 a fost a trimis de maestrul său la curtea Franţei, în castelul Fontainebleau, ca să lucreze pentru Francisc I. Acolo a cunoscut un alt pictor italian, Rosso Fiorentino, care ajunsese în 1530. Cei doi sunt cunoscuţi drept pictorii care au adus arta Renaşterii mature în Franţa, iar opera lor este cunoscută sub denumirea de Şcoala de la Fontainebleau. Când Rosso a murit, în 1540, Primaticcio a devenit maestrul numeroşilor artişti care lucrau la decorarea castelului.

Pictor al regelui, a fost şi arhitect, şi sculptor. El şi-a organizat atelierul asemenea celor ale vechilor săi maeştri, Romano şi Rafael, desenând şi concepând lucrările, dar lăsând execuţia lor în seama talentaţilor săi ucenici. Cele mai celebre lucrări din castel sunt galeria lui Francisc I şi tavanul sălii de bal.

Un virtuoz şi un artist ambiţios, Primaticcio a dezvoltat o artă scolastică, combinată cu încântarea simţurilor şi eroismul epic. El a dirijat o lume de zei şi eroi. Formulele sale pline de graţie, seducătoare, de o creativitate şi poezie fără precedent, au creat un stil primatician care s-a răspândit în întreaga Europă.