376. Veronese (Paolo Caliari), 1528–1588,
manierism, Şcoala veneţiană, Italia, Nunta din Cana,

cca 1562–1563. Ulei pe pânză,

677 x 994 cm. Muzeul Luvru, Paris.

 

 

Născut la Verona, un oraş deschis faţă de evoluţia manierismului, Veronese rămâne totuşi independent din punct de vedere al stilului. Spre deosebire de Tiziano şi picturile dramatice şi realiste ale acestuia, lucrările lui Veronese reprezintă contemplarea plină de bucurie a frumuseţii. Influenţat de Mantegna, a folosit perioada gotică drept sursă de inspiraţie în ceea ce priveşte nuanţele. Şederea sa la Mantova l-a făcut să-i descopere pe Michelangelo şi Rafael, şi tot acolo l-a cunoscut pe Correggio. Nunta din Cana – comandată ca parte din reconstrucţia mânăstirii benedictine San Giorgio Maggiore din Veneţia – împodobea refectoriul. În acea perioadă, Veronese pusese bazele reputaţiei sale în oraş, deoarece deja pictase decoraţiunile bisericii San Sebastiano şi ale Palatului Dogilor. Scena reprezintă primul miracol al lui Hristos, dar transpus aici în cadrul unui festin veneţian. Dramatizat de arhitectură, Veronese se inspiră din construcţiile contemporane ale lui Palladio pentru arhitectură şi multiplică punctele de fugă. Coloanele indică cele trei ordine arhitecturale: doric, corintic şi compozit. Pictorul întrebuinţează pigmenţi scumpi, importaţi din Orient. Bogăţia culorilor este un aspect important al picturii veneţiene. Această lucrare, restaurată între 1990 şi 1992, şi-a regăsit culorile iniţiale.

 

 

VERONESE (PAOLO CALIARI)

(1528 VERONA – 1588 VENEŢIA)

 

Paolo Veronese a fost unul dintre marii maeştri ai Renaşterii târzii în Veneţia, alături de Tiziano şi Tintoretto, cei trei fiind consideraţi un triumvirat. Iniţial numit Paolo Caliari, i s-a zis Veronese de la oraşul său de baştină, Verona. Este cunoscut pentru lucrările sale de un colorit suveran şi pentru decoraţiuni sale în stil trompe-l’œil, atât în fresce, cât şi în ulei. Picturile sale de mari dimensiuni ale unor ospeţe biblice executate pentru refectoriile unor mânăstiri din Veneţia şi Verona sunt renumite (precum Nunta din Cana). A pictat şi numeroase portrete, retabluri şi tablouri istorice şi mitologice. A condus un atelier de familie care a rămas activ după moartea sa. Deşi s-a bucurat de mare succes, a avut prea puţină influenţă imediată. Cu toate acestea, pentru maestrul flamand baroc Peter Paul Rubens şi pentru pictorii veneţieni din secolul XVIII, în special Giovanni Battista Tiepolo, modul în care Veronese a utilizat culoarea şi perspectiva a furnizat un punct de plecare indispensabil.

Calitatea picturilor sale este de o reţinere sobră. Veronese este pur şi simplu ceea ce a fost – un pictor. Scopul tablourilor sale este imediat evident. Unii vor spune că a vorbi de la sine este scopul firesc al picturii; că „artă pentru artă“ ar trebui să fie singurul obiectiv al pictorului; că reprezentarea a orice altceva în afară de ceea ce este evident pentru ochi depăşeşte domeniul artei. Cel mai bun răspuns este că nu profanii, ci şi artiştii din toate perioadele – artişti cu o asemenea personalitate încât nu pot fi ignoraţi – au încercat să susţină măreţia lucrurilor vizibile prin ceva care face apel la mintea şi sufletul tuturor.