412. Peter Paul Rubens, 1577–1640, baroc,
Flandra, Coborârea de pe Cruce,

1612–1614. Ulei pe panou de lemn,

421 x 311 cm (panoul central),

460 x 150 cm (voleuri). O.-L. Vrouwekathedraal, Anvers.

 

 

PETER PAUL RUBENS

(1577 SIEGEN – 1640 ANVERS)

 

Arta eclectică la care visa familia Carracci a fost realizată de Rubens cu uşurinţă de geniu. Totuşi, problema era mult mai complicată pentru un nordic care dorea să adauge o fuziune între spiritul flamand şi cel latin, lucru a cărui dificultate a fost ilustrat prin încercările relativ pedante ale romanismului. Acesta a reuşit să o obţină fără a pierde nimic din personalitatea sa debordantă, imaginaţia sa iscoditoare şi descoperirile fermecătoare ale celui mai mare colorist pe care l-a cunoscut vreodată pictura.

Rubens, cel mai mare maestru al picturii baroce exuberante, a preluat din Renaşterea italiană ceea ce a considerat că l-ar putea ajuta şi, pornind din acest punct, şi-a construit propriul stil. Se distinge printr-o stăpânire extraordinară a formei umane şi o bogăţie uimitoare a culorii superb luminate. A fost o persoană de un mare calm intelectual, obişnuită cu viaţa de la curte, călătorind cu pompă de la o curte la alta, în calitate de trimis de încredere.

Rubens a fost unul dintre rarii muritori care au făcut adevărată onoare umanităţii. Era chipeş, bun şi generos şi iubea virtutea. Viaţa sa, care implica multă muncă, era bine pusă la punct. Creatorul unui număr atât de mare de încântătoare banchete păgâne mergea în fiecare dimineaţă la slujbă înainte de a intra în atelierul său. A fost cel mai cunoscut tip de geniu fericit şi perfect echilibrat, personalitatea sa îmbinând pasiunea cu ştiinţa, exaltarea şi meditaţia. Rubens a redat atât dramatismul, cât şi bucuria, din moment ce nu-i era străin nici un sentiment uman şi putea impune, după placul inimii, patosul culorii şi al expresiei, de care avea nevoie, în capodoperele sale cu temă religioasă.