445. Diego Velázquez, 1599–1660, baroc,
Spania, Predarea oraşului Breda,

cca 1634. Ulei pe pânză, 307 x 367 cm.

Museo Nacional del Prado, Madrid.

 

 

DIEGO VELÁZQUEZ

(1599 SEVILLA – 1660 MADRID)

 

Diego Velázquez a fost un artist individualist al perioadei baroc. La douăzeci şi patru de ani, Velázquez călătoreşte pentru prima dată la Madrid împreună cu profesorul său, Francisco Pachero. Regele Filip al IV-lea îi remarcă geniul şi îl numeşte pictor al curţii în 1627. La scurt timp după aceasta, artistul se împrieteneşte cu Rubens în Madrid. El a dezvoltat o abordare mai realistă a artei religioase în care personajele sunt mai curând portrete naturaliste decât reprezentări în stil idealist. Utilizarea clarobscurului aminteşte de lucrările lui Caravaggio. Velázquez face cel puţin două călătorii la Roma pentru a cumpăra artă neoclasică şi renascentistă pentru rege. La Roma, în 1650, este ales membru al Academiei Sfântul Luca, iar, în 1659, i se conferă crucea de Cavaler al Ordinului Sfântul Iacob. Lucrarea sa de mari dimensiuni Predarea oraşului Breda (cca 1634) înfăţişează înfrângerea olandezilor de către spanioli şi glorifică triumful militar al domniei lui Filip. Artistul realizează Portretul papei Inocenţiu al X-lea (1650) în cea de-a doua călătorie a sa la Roma, cel mai probabil având în minte lucrări similare ale lui Rafael şi Tiziano. A stăpânit arta portretistică întrucât a privit dincolo de podoabele exterioare, în misterul uman din spatele modelelor sale, după cum reiese din remarcabila lui serie de pitici, prezenţi la acea vreme la numeroase curţi regale. El a înfăţişat umanitatea acestora în loc de caricaturi. Lucrările de mai târziu sunt mai spontane, însă disciplinate. Punctul culminant al carierei sale este capodopera Las Meninas (ilustr. 489), una dintre cele mai complexe încercări din portretistică. Velázquez este recunoscut a fi cel mai important pictor spaniol al secolului său, influenţând mari pictori precum Goya şi Manet.