451. Nicolas Poussin, 1594–1665, clasicism,
Franţa, „Et in Arcadia Ego“,

1638–1639. Ulei pe pânză 85 x 121 cm.

Muzeul Luvru, Paris.

 

 

NICOLAS POUSSIN

(1594 VILLERS – 1665 ROMA)

 

Deşi Nicolas Poussin era doar cu patru ani mai tânăr decât Vouet, în Franţa influenţa acestuia s-a făcut simţită mult mai târziu. Nu a fost precoce precum Vouet, însă se poate număra printre acei oameni deosebiţi care aveau nevoie de reflecţie şi meditaţie, a cărui inspiraţie vine doar la maturitate.

Nu s-a păstrat nici una dintre lucrările sale timpurii. Istoric vorbind, cariera sa începe în anul 1624, odată cu sosirea la Roma, la vârsta de treizeci de ani. Soseşte în Italia în căutarea lui Rafael, al cărui geniu îl descoperise din gravurile lui MarcAntoine când se afla încă la Paris. Maestrul Vilei Farnesina, al Stanzelor şi al Loggiei de la Vatican nu l-a dezamăgit. Totuşi, a fost profund impresionat de Tiziano, din acel punct fiind constant preocupat de găsirea unei armonii între spiritele acestor două mari personalităţi. Uneori, pare să prefere o metodă care planează între aceşti doi poli magnetici, fluctuând între elementul liniar inspirat de Rafael şi atmosfera caldă şi colorată admirată la Tiziano. Acest studiu pătrunzător şi febril dedicat de Poussin lui Rafael şi Tiziano pare perfect firesc în ziua de azi, însă, în 1624, lucrurile nu stăteau la fel, artiştii străini din Roma având ochi doar pentru arta academică inspirată de Şcoala bologneză sau de naturalismul brutal al ucenicilor lui Caravaggio. Poussin le detesta, de asemenea, şi cu sinceritatea sa filosofică, robustă le-a condamnat pe amândouă în mod categoric. Cel mai rafinat aspect al geniului lui Poussin este de a fi pus în capodoperele sale mai mult spirit decât orice alt pictor şi de a fi găsit pentru acest spirit poetic şi filosofic o interpretare originală şi plastică.

Poussin este unul dintre cei mai mari pictori peisagişti. Schiţele sale pot fi comparate doar cu cele ale lui Lorrain, fiind probabil chiar mai rafinate, unele amintind de cele mai uimitoare acuarele ale lui Turner. Poussin nu se ridică la înălţimea lui Tiziano în ce priveşte bogăţia culorii, plinătatea şi puritatea formei, însă geniul său poetic şi filosofic adaugă o spiritualitate aleasă şi o atingere eroică de nedefinit simfoniei între om şi natură. Poussin, care de la treizeci de ani şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă la Roma, rămâne cel mai reprezentativ pictor francez dintre marii pictori, având întotdeauna în vedere acel echilibru matur şi nobil între raţiune şi sentimente, care a reprezentat atât idealul anticilor, cât şi pe cel al artiştilor şi scriitorilor din Franţa.