456. Claude Lorrain (Gellée), cca 1604–1682, clasicism,
Franţa, Îmbarcarea Sfintei Paula în portul Ostia,

1639. Ulei pe pânză, 211 x 145 cm.

Museo Nacional del Prado, Madrid.

 

 

CLAUDE LORRAIN (CLAUDE GELLÉE)

(1604 CHAMAGNE – 1682 ROMA)

 

Claude Lorrain, pe numele adevărat Claude Gellée, nu a fost o mare personalitate şi nici un spirit nobil precum Poussin. Totuşi, geniul său nu poate fi contestat, fiind, precum Poussin, un inventator deosebit de original în limitele unui ideal clasic. Şi el şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă la Roma, cu toate că arta creată de el nu este caracteristică Italiei, ci Franţei. Mai târziu, timp de mai bine de două secole, oricine din Franţa care simţea chemarea de a zugrăvi frumuseţile naturii se gândea la Lorrain şi îi studia lucrările, indiferent dacă este vorba de Joseph Vernet în secolul XVIII sau de Corot în secolul XIX. În afara Franţei, lucrurile stăteau la fel; Lorrain nu era niciunde mai admirat ca în Anglia. Există un element de mister în vocaţia acestui ţăran modest şi aproape neştiutor de carte ale cărui cunoştinţe de limba franceză şi engleză erau la fel de slabe şi care obişnuia să scrie pe schiţele sale note într-o franco-italiană stricată. Acest mister este oarecum un simbol a ceea ce insufla tablourilor sale, le mystère dans la lumière. Acest peisagist admirabil a zămislit cel mai mare număr de picturi extraordinare, unde totul este frumos, poetic şi autentic. Uneori face din natură schiţe atât de frumoase încât unele i-au fost atribuite lui Poussin, însă în tablourile sale imaginaţia domină, luând amploare pe măsură ce îşi dă seama de geniul său. Ascultându-l şi urmărindu-l pictând pe Poussin, a înţeles că orice fundal intelectual ar fi un plus inestimabil pentru imaginaţia, viziunile, visele şi reveriile sale.