457. Louis Le Nain, cca 1598–1648,
baroc, Franţa, Familie de ţărani,

1640. Ulei pe pânză, 113 x 159 cm.

Muzeul Luvru, Paris.

 

 

Tonul brun-auriu al lucrării contribuie la crearea unei scene simple şi liniştite, cu excepţia focului care trosneşte pe fundal şi a instrumentului la care cântă personajul central. Artistul a zugrăvit legătura care există între membrii familiei, atrăgând spectatorul în intimitatea acesteia. Castronul rotund de pe masa rotundă şi personajele din jurul acesteia reiau lanţul de şase sau mai multe cercuri din colţul dreapta jos, de la coş, polonic şi capac împreună cu umbrele acestora până la oală. În dreapta jos, polonicul, picioarele copilului şi picioarele femeii de pe scaunul din dreapta atrag atenţia asupra grupului. Picioarele femeii care stă pe celălalt scaun fac acelaşi lucru în partea stângă. Privirea fixă a câinelui atrage, de asemenea, atenţia asupra picturii. Colţul din stânga este zona în care sunt reprezentate cel mai frecvent animalele de companie din grup. Pictorul păstrează demnitatea ţăranilor, tabloul fiind totuşi unul realist. Aspectul este evidenţiat prin faptul că această scenă de gen are dimensiunea unei picturi istorice.

 

 

FRAŢII LE NAIN

(ANTOINE CCA 1600–1648, LOUIS CCA 1598–1648 ŞI MATHIEU

CCA 1607–1677, NĂSCUŢI LA LAON, DECEDAŢI LA PARIS)

 

Mult timp a părut imposibil să se facă diferenţa între lucrările fraţilor Le Nain, care îşi semnau tablourile cu un singur nume. Antoine Le Nain, care a studiat la Laon sub îndrumarea unui pictor străin (probabil din Flandra), a pictat de-o manieră şi folosind culori mai mult sau mai puţin inspirate din modele flamande; tablouri mici, în care personaje ce par a fi mai mult de la oraş decât de la ţară se adună în încăperi modeste. Stilul său era, totuşi, puţin arhaic, însă se poate distinge acea dragoste pentru autenticul umil. Din stilul său s-au inspirat majoritatea lucrărilor originale care poartă semnătura lui Louis, omul de geniu şi exploratorul de noi tărâmuri. El a realizat grupurile de ţărani, pictate cu atâta libertate, pline de demnitate, sobrietate şi umanitate. Acestea contrastează cu abordările foarte diferite ale aceloraşi subiecte de către adepţii contemporani spanioli şi italieni ai lui Caravaggio, pe de o parte, şi de către cei flamanzi şi neerlandezi, pe de altă parte. Mathieu, cel mai mic dintre fraţi, a trăit cu aproape treizeci de ani mai mult decât fraţii săi. Lucrările sale sunt, în general, mai puţin profunde, însă a pictat scene de familie în care s-a dovedit un specialist al fizionomiei şi expresiei umane aproape la fel de bun precum fratele său Louis.