488. Nicolas Poussin, 1594–1665, clasicism,
Franţa, Sfânta Familie în Egipt,

1655–1657. Ulei pe pânză, 105 x 145 cm.

Muzeul de Stat Ermitaj, Sankt-Petersburg.

 

 

Capodopera târzie Sfânta Familie în Egipt este adesea subestimată, în mare parte datorită faptului că structura sa ritmică este redusă la o combinaţie oarecum abstractă de culori locale. De fapt, este o capodoperă autentică a integrităţii şi unităţii compoziţionale, numai un simţ pictural pur având puterea să facă sacrificii de dragul unei valori vizuale superioare. Calm şi grandoare – aceasta este atmosfera globală a scenei reprezentate de Poussin. Maria şi Iosif s-au adăpostit la umbra unui templu pentru a-şi potoli setea şi foamea. Siluetele acestor personaje par să fi coborât din frescele antice. Semnificaţia principală a Sfintei Familii este dată de plasarea grupului în centru, precum şi de elementul vertical dominant, templul din depărtare şi obeliscul, care se îmbină cu procesiunea de pe orizontală (în acelaşi plan depărtat) pentru a da naştere unui sistem de axe geometrice. Nu există nici o singură linie care să nu se potrivească cu celelalte. Ritmul lor este în întregime consacrat armoniei. Mesajul filosofic „fecioara egipteană“ (expresie proprie lui Poussin) este indicat cu o claritate care face inutil orice alt comentariu. În esenţă, ceea ce se prezintă este unul dintre momentele-cheie din evoluţia spirituală a omenirii: vechile superstiţii se pierd în negura timpurilor, în vreme ce eroii creştini, destinaţi să schimbe lumea, trec în primul plan al istoriei.