496. Johannes Vermeer van Delft, 1632–1675,
baroc, Olanda, Lăptăreasa,

cca 1659. Ulei pe pânză 46 x 41 cm.

Rijksmuseum, Amsterdam.

 

 

Vermeer conferă o realitate plastică fiecărui obiect reprezentat pe care o amplifică prin îngroşare. Tencuiala captează lumina care intră în mod natural prin fereastra deschisă – o temă recurentă în lucrările pictorului. Compoziţia este minimalistă şi stabilă, realizată în jurul axelor orizontale şi verticale, iar unghiul camerei o menţine uniformă. Modelul, care se concentrează pe ceea ce face, conferă nobleţe sarcinii sale. Geometria personajului, mişcările sale lente şi nuanţele subtile ale culorilor caracterizează lucrarea pictorului.