503. Johannes Vermeer van Delft, 1632–1675,
baroc, Olanda, Atelierul artistului,

cca 1665. Ulei pe pânză, 120 x 100 cm.

Kunsthistorisches Museum, Viena.

 

 

Masca mortuară de ghips de pe masa din stânga artistului din tablou pare să fie un semn de rău augur pentru viitorul pictorului. Între spectator şi mască se află un scaun care îl invită pe acesta să intre şi să participe, privind tabloul din toate unghiurile. Linia dinamică a plăcilor care formează podeaua obligă privirea să se îndrepte înspre model, în timp ce prezenţa mai multor linii orizontale (de la grinzile din tavan la şevalet şi taburet) creează o atmosferă sigură de linişte. Această lucrare este reprezentativă pentru interesul acordat de Vermeer scenelor de interior şi atmosferelor calme. Draperiile din partea stângă par să fi fost trase de spectator pentru a putea privi artistul la lucru. Semnătura lui Vermeer din colţul stânga jos al tapiseriei, care reprezintă o hartă, trasează parcă o linie între artist şi model, sugerând o posibilă relaţie personală între aceştia. Harta de pe perete este o imagine în imagine, după cum şi aceasta are imagini în imagini, conferind tabloului un înţeles profund, cât şi perspectivă vizuală. Piesa din mâna modelului, cartea şi trâmbiţa sugerează că modelul o reprezintă pe Clio, muza istoriei. Continuând pictura olandeză din secolul XV, senzaţia de profunzime este creată de lumina plăcută ce pătrunde oblic pe fereastra din dreapta.