541. Jean-Baptiste Chardin,
1699–1779, rococo, Franţa,
Calcanul, 1725–1726.

Ulei pe pânză, 114 x 146 cm.

Muzeul Luvru, Paris.

 

 

Aproape toate lucrările artistului sunt de mici dimensiuni, treizeci centimetri pătraţi sau chiar mai mici, însă aceasta face excepţie. Au fost realizate pentru ca protectorii artelor sau clasa mijlocie să şi le poată permite. Cu această natură moartă, Chardin a fost acceptat la Academia Regală de Pictură şi Sculptură. Artistul a ales obiecte obişnuite pentru oameni obişnuiţi. Chardin a pictat scene obişnuite din respect pentru clasa mijlocie muncitoare şi obiectele acesteia. Scenele de bucătărie erau printre preferatele sale, aceasta fiind dominată de un calcan, un peşte plat fără oase, însă renumit pentru înotătoarele pectorale late, asemănătoare unor aripi.

 

 

JEAN-BAPTISTE SIMÉON CHARDIN

(1699 – 1779 PARIS)

 

În 1728, Chardin a fost acceptat la Academie cu două pânze de dimensiuni mari care reprezentau naturi moarte: Calcanul şi Bufetul. Tehnica lor iese imediat în evidenţă: în aceste lucrări, realizate cu delicateţe şi cu un talent extraordinar, se regăsesc întreaga bogăţie şi subtilitate a picturii în ulei. Însă, chiar şi atât de devreme, apare, de asemenea, sentimentul de intimitate şi poezie al lucrurilor umile care îl deosebeşte pe Chardin chiar şi de cei mai buni pictori de natură moartă şi de gen. Chardin este pur francez; este mult mai aproape de sentimentul de calm contemplativ care anima scenele rustice ale lui Louis Le Nain, înainte cu un secol, decât de spiritul luminii şi de strălucirea superficială care îl înconjoară, chiar în aşa-numitul realism al vremurilor sale. Spre deosebire de predecesorii săi, nu şi-a căutat modelele în rândul ţăranilor; a pictat mica burghezie din Paris. Însă stilurile s-au atenuat întru câtva; mica burghezie este total diferită de ţăranii sobri ai lui Le Nain. Gospodinele lui Chardin sunt îmbrăcate simplu, însă îngrijit, aceeaşi curăţenie reieşind şi din casele în care locuiesc. Pretutindeni, un fel de rafinament şi de jovialitate constituie farmecul acestor mici scene din viaţa casnică, unice în felul lor şi superioare capodoperelor unor maeştri olandezi, atât în ceea ce priveşte starea, cât şi subiectul.