602. Joshua Reynolds, 1723–1792, rococo,
Anglia, Autoportret, 1775.

Ulei pe pânză, 71,5 x 58 cm.

Galleria degli Uffizi, Florenţa.

 

 

JOSHUA REYNOLDS

(1723 PLYMPTON – 1792 LONDRA)

 

Reynolds a fost un pictor portretist britanic care a dominat viaţa artistică din Anglia în a doua jumătate a secolului XVIII. Influenţat de Renaşterea italiană în timpul unei călătorii în Italia, la Roma, Florenţa şi Veneţia, şi mai târziu de barocul bolognez şi de pictori nordici precum Rubens şi van Dyck, a încercat să îndrepte pictura britanică înspre marele stil continental. În scrierile sale, a dezvoltat o doctrină a imitaţiei, fapt ce i s-a reproşat uneori, însă pe nedrept, din moment ce a reuşit să îşi însuşească împrumuturile şi să confere unei creaţii complexe un caracter omogen, personal şi naţional. În 1768 a contribuit la înfiinţarea Academiei Regale, a fost ales prim preşedinte şi înălţat la rang de cavaler de George al III-lea. Discursurile lui Reynolds, ţinute la Academia Regală între 1769 şi 1791, sunt considerate cele mai importante acte de critică a artei de la acea vreme. În acestea a subliniat esenţa grandorii în artă şi a sugerat că, pentru a o obţine, este nevoie de instruire academică riguroasă şi de studierea vechilor maeştri ai artei.