644. Francisco de Goya y Lucientes, 1746–1828,
romantism, Spania, 3 mai 1808, 1814.

Ulei pe pânză, 266 x 345 cm.

Museo Nacional del Prado, Madrid.

 

 

Tabloul intitulat 3 mai 1808 ilustrează execuţia a peste patruzeci de bărbaţi şi femei, pe dealul Principe Pio. Punctul central al picturii îl reprezintă bărbatul care icneşte şi îşi întinde braţele în lături, oripilat de soarta care îl aşteaptă. Gestul arată că îşi înfruntă moartea deopotrivă sfidător şi disperat. Izolată de siluetele umbrite din jur, torţa a cărei lumină aspră este îndreptată în jos, la picioarele călăilor, îi scoate în relief cămaşa albă şi pantalonii galbeni. Nevinovăţia îi este sugerată de nuanţele deschise ale îmbrăcămintei, în timp ce gestica şi rana din mâna dreaptă evocă patimile lui Hristos crucificat. Lângă el, tovarăşii săi se manifestă diferit în această situaţie fără scăpare: un preot franciscan îşi înclină capul, rugându-se, în timp ce o altă victimă îşi strânge pumnii, într-un gest zadarnic de împotrivire. În stânga pânzei, un bărbat îşi acoperă ochii pentru a nu vedea carnagiul şi mormanul înfiorător de morţi. Capul siluetei din prim-plan este ciuruit de gloanţe; braţele îi sunt întinse pe pământ, în lături, la fel ca ale personajului central, iar sângele i se scurge în ţărâna stearpă. Timpul pare că s-a oprit în loc, însă ceea ce urmează este uşor de ghicit. În câteva secunde grupul va cădea secerat, fiind înlocuit de un altul, care urcă dealul târşâindu-şi picioarele, pentru a da ochii cu plutonul de execuţie. Soldaţii nemiloşi sunt ilustraţi ca nişte anonimi, iar spinările lor formează un zid inexpugnabil; acţionează la unison, pregătindu-se de tragere, cu picioarele îndepărtate şi ferm plantate pentru a rezista reculului armelor.