656. John Constable, 1776–1837, romantism,
Anglia, Catedrala din Salisbury văzută
dinspre casa episcopală, 1823.

Ulei pe pânză, 88 x 112 cm.

Victoria and Albert Museum, Londra.

 

În 1811, Constable a fost invitat să stea la Salisbury, unde l-a cunoscut pe nepotul episcopului, reverendul John Fisher (ulterior numit arhidiacon al catedralei). Între cei doi s-a legat o prietenie pe viaţă şi, drept urmare, Salisbury şi catedrala sa au devenit unele dintre temele predilecte ale artistului. Varianta de faţă, o reprezentare a catedralei văzută dinspre sud-est, a fost comandată de unchiul lui Fisher pentru reşedinţa sa din Londra. Episcopul şi soţia lui apar în partea din stânga a tabloului, de unde par să admire biserica. Comanda i-a dat multe bătăi de cap lui Constable, căci, deşi realizase anterior numeroase schiţe şi desene ale catedralei, la acea vreme nu avusese nici un patron pe care să îl satisfacă şi îşi permisese să treacă peste anumite detalii de construcţie pe care episcopul se aştepta acum să le vadă. Aşa cum i-a mărturisit el lui John Fischer: „A fost cel mai dificil peisaj pe care l-am avut vreodată pe şevalet. Nu m-am abătut de la detaliile ferestrelor, ale contraforturilor etc., etc., dar, ca de obicei, mi-am găsit refugiul în evanescenţa clarobscurului“. Din nefericire, episcopul nu a fost la fel de mulţumit de rezultat; i-a displăcut „norul întunecat“ din tablou, declarând, potrivit spuselor nepotului, „De ce Constable nu o fi renunţat la norii aceştia negri? Norii sunt negri numai atunci când stă să plouă. Când vremea e frumoasă, cerul e albastru“. Iniţial, Constable a fost de acord să repicteze tabloul, dar în cele din urmă a preferat să realizeze o altă variantă, mai acceptabilă, cu ajutorul lui Johnny Dunthorne.

 

 

JOHN CONSTABLE

(1776 EAST BERGHOLT – 1837 HAMPSTEAD)

 

John Constable a fost primul peisagist englez care nu a luat lecţii de la pictorii olandezi. S-a inspirat din peisajele lui Rubens, însă adevăratul său maestru a fost Gainsborough, ale cărui tablouri după natură, cu copaci înalţi plantaţi în mijlocul unor mase de pământ bine echilibrate ce urcă în pantă spre marginile pânzei, au un ritm ce aminteşte de priveliştile pictate de Rubens. Originalitatea lui Constable nu rezidă în alegerea temelor, care reiau adesea subiecte îndrăgite de Gainsborough.

Şi totuşi, Constable pare cumva să aparţină altui veac; operele sale anunţă o nouă eră. Diferenţa de abordare se vede atât în tehnica adoptată, cât şi în emoţii. Cu excepţia francezilor, Constable a fost primul peisagist care a considerat esenţial ca prim pas în crearea unei opere schiţa făcută direct după natură într-o singură şedinţă, idee ce prefigurează peisajul modern şi, poate, arta modernă în general. Această impresie trăită pe moment va sta ulterior la baza artei. Lucrând apoi fără grabă la pânze de mari dimensiuni, ţelul artistului este de a îmbogăţi şi de a întregi schiţa, păstrându-i totodată prospeţimea iniţială. Acestea sunt cele două procese cărora Constable li s-a dedicat, descoperind pe parcurs abundenţa exuberantă a vieţii în cele mai simple scene rurale. Paleta sa de colorist s-a remarcat prin creativitate, în timp ce tehnica haşurilor strălucitoare o prevesteşte pe cea a impresioniştilor francezi. A introdus deschis şi cu îndrăzneală verdele în picturile sale, verdele luncilor luxuriante, verdele frunzişului văratic, toate nuanţele de verde pe care, până la el, pictorii refuzaseră să le vadă altfel decât prin ochelari albăstrii, gălbui sau, cel mai adesea, bruni.

Dintre peisagiştii care au însemnat atât de mult pentru pictura secolului XIX, Corot a fost probabil unicul care s-a sustras influenţei lui Constable. Toţi ceilalţi sunt, în mai mare sau mai mică măsură, urmaşi ai maestrului din East Bergholt.