691. John Everett Millais, 1829–1896,
prerafaelism, Anglia, Ofelia, 1851.

Ulei pe pânză, 76 x 112 cm.

Tate Gallery, Londra.

 

 

Frumoasa Ofelia din piesa Hamlet a lui Shakespeare pluteşte pe râu cu ochii îndreptaţi în sus şi braţele depărtate, în chip de resemnare în faţa propriei nebunii tragice. Gestul evocă poziţia de rugăciune a preoţilor catolici la altar. Petale de flori au căzut delicat peste corpul Ofeliei, ca şi cum natura ar fi primit-o cu braţele deschise în veşnicul ei ciclu al vieţii şi al morţii. Ele evocă şi cuvintele rostite de Hamlet: „Plăpânde flori pentru plăpânda floare, rămâi cu bine“. Înmuindu-şi ţesătura rustică în apa curgătoare, rochia anunţă comuniunea femeii cu natura: „Culcaţi-mi-o-n pământ, dacă-i aşa, şi din frumosu-i trup neprihănit să crească viorele“.