705. Johan Barthold Jongkind,
1819–1891, impresionism, Olanda,
Râul Maas la Maassluis, 1866.

Ulei pe pânză, 33 x 47 cm.

Musée des Beaux-Arts, Le Havre.

 

 

JEAN-BAPTISE CAMILLE COROT

(1796 – 1875 PARIS)

 

Corot a fost fiul unor croitori ai curţii lui Napoleon I. Beneficiind de acest statut privilegiat, nu a dus niciodată lipsă de bani. Tatăl l-a pregătit pentru o carieră ca negustor de pânzeturi, însă după opt ani i-a acceptat dorinţa de a deveni pictor.

Când Corot a vizitat pentru prima oară Italia, a fost atras de spectacolul vieţii tumultuoase a străzilor din Roma şi Napoli şi l-a transpus în caietul său de schiţe. Cum personajele sale nu stăteau prea multă vreme locului pentru a putea fi abordate metodic, s-a deprins să redea, în câteva linii, efectul general de mişcare, şi cu atât succes încât după un timp reuşea să sugereze rapid scene complicate precum cele de balet. Această abilitate s-a dovedit foarte utilă, ca atunci când s-a gândit să ilustreze tremurul frunzelor dimineaţa sau seara. Astfel a învăţat treptat valoarea generalizării sau, mai bine spus, cum să reprezinte nu atât detalii, cât să descopere calităţile ieşite din comun ale obiectelor şi să le unească într-un întreg menit mai degrabă să sugereze decât să descrie.

Prima sursă de inspiraţie a fost Italia şi peisajul italian, după care peisajul francez a început să-i trezească imaginaţia. În căsuţa sa din Ville d’Avray, de lângă Paris, şi-a petrecut timpul umplându-şi sufletul cu viziuni ale naturii pe care, odată întors la Paris, le transpunea pe pânze. Corot şi-a interpretat stările de spirit născute din contemplarea naturii, în loc să ilustreze propriuzis natura. Nu a fost un mare poet epic şi descriptiv, sensibil la forţele măreţe ce stau la temelia vastităţii acestei teme, ci mai degrabă dulcele cântăreţ liric al unor momente bine alese.