716. Ilia Repin, 1844–1930, realism,
Rusia, Edecarii de pe Volga, 1872–1873.

Ulei pe pânză, 131,5 x 281 cm.

Muzeul Naţional Rus, Sankt-Petersburg.

 

 

Repin şi-a câştigat reputaţia odată cu Edecarii de pe Volga, care ilustrează părerile sale despre viaţa rurală din Rusia după reformele din anii 1860 şi despre ţărănimea obligată să îşi părăsească pământurile pentru a-şi căuta munci sezoniere. Această lucrare de tinereţe, deşi bazată pe schiţe făcute în aer liber, dovedeşte totuşi o anumită contradicţie între dorinţa autorului de a rămâne fidel realităţii şi abordarea raţionalistă a compoziţiei, care a dobândit ca urmare o oarecare spectaculozitate. În anii petrecuţi la Ciuguev şi Moscova, tema ţărănească, la început o simplă expresie a orientării sociale a artistului, a devenit parte integrantă a realismului său.

 

 

ILIA REPIN

(1844 CIUGUEV – 1930 KUOKKALA)

 

Ilia Efimovici Repin a fost cel mai talentat dintre artiştii aparţinând grupării cunoscute în Rusia drept Peredvijniki („Itineranţii“). La vârsta de numai doisprezece ani a început să lucreze ca ucenic pentru Ivan Bunakov, pentru a deprinde meşteşugul pictării icoanelor. Tematica religioasă a rămas pentru totdeauna importantă pentru el. Între 1864 şi 1873 a studiat la Academia de Arte din Sankt-Petersburg sub îndrumarea lui Kramskoi.

Timp de doi ani a studiat şi la Paris, unde a fost puternic influenţat de pictura în plein-air, fără a adera la impresionism, stil pe care îl considera prea îndepărtat de realitate. Admirator al picturii franceze, a încercat să-i înţeleagă rolul în evoluţia artei contemporane. Repin abordează dilemele sociale ale vieţii din Rusia secolului XIX. Faima a venit în 1873, cu celebrul tablou Edecarii de pe Volga, simpol al poporului rus oprimat care trage de lanţuri. Această luptă împotriva autocraţiei i-a inspirat multe lucrări. A ilustrat şi momente din istoria oficială a Rusiei în opere precum Ivan cel Groaznic meditând la moartea fiului său Ivan. Considerat un maestru al picturii realiste, s-a dedicat portretizării vieţilor contemporanilor: cei mai cunoscuţi scriitori, artişti şi intelectuali ruşi; ţărani muncind pe câmp; credincioşi înfăţişaţi în procesiuni religioase; şi revoluţionari pe baricade. A înţeles perfect suferinţele oamenilor, ca şi nevoile şi bucuriile unor vieţi obişnuite. Kramskoi îl caracteriza astfel: „Repin are talentul de a-i zugrăvi pe ţărani aşa cum sunt. Cunosc mulţi pictori capabili să-l ilustreze bine pe mujic, dar nimeni nu o face cu atâta har ca Repin“.

Operele lui Repin, care se îndepărtează de constrângerile academice ale predecesorilor, sunt delicate şi pline de forţă. A atins o mare măiestrie şi a găsit noi modalităţi pentru a transpune pe pânză vibraţiile cotidiene multicolore şi strălucitoare.