730. Pierre-Auguste Renoir,
1841–1919, impresionism, Franţa,
Bal la Moulin de la Galette, 1876.

Ulei pe pânză, 131 x 175 cm.

Musée d’Orsay, Paris.

 

 

PIERRE-AUGUSTE RENOIR

(1841 LIMOGES – 1919 CAGNES-SUR–MER)

 

Pierre-Auguste Renoir s-a născut la Limoges pe 25 februarie 1841. În 1854 părinţii l-au retras de la şcoală şi l-au înscris ca ucenic la atelierul fraţilor Lévy, pentru a învăţa să picteze pe porţelan. Fratele său mai mic, Edmond, a comentat astfel gestul: „Din ce desena el pe pereţi cu cărbunele au tras concluzia că ar avea abilităţi de artist. Aşa au ajuns părinţii noştri să-l dea să înveţe pictura pe porţelan“. Unul dintre lucrătorii din atelier, Émile Laporte, picta în timpul liber uleiuri. El l-a îndemnat pe Renoir să-i folosească pânzele şi vopselele. Oferta a dus la crearea primului tablou realizat de viitorul impresionist. În 1862, Renoir a trecut examenul de admitere la École des Beaux-Arts şi, simultan, s-a înscris la unul dintre atelierele independente din Paris, condus de Charles Gleyre, profesor la École des Beaux-Arts. Al doilea, dacă nu primul mare eveniment din această perioadă a vieţii a fost întâlnirea, în atelierul lui Gleyre, cu cei care aveau să îi devină, pentru tot restul vieţii, cei mai buni prieteni şi care îi împărtăşeau viziunea despre artă. Mult mai târziu, când ajunsese la maturitate, Renoir a avut ocazia să vadă lucrări de Rembrandt în Olanda, de Velázquez, Goya şi El Greco în Spania şi de Rafael în Italia. Şi-a găsit mereu inspiraţia la Luvru. „În epoca Gleyre, Luvrul a fost pentru mine Delacroix“, i s-a confesat el lui Jean.

Prima Expoziţie Impresionistă a reprezentat pentru Renoir momentul de afirmare a viziunii sale despre artă şi artist. Etapa aceasta din viaţa sa a fost marcată şi de un alt eveniment. În 1873 s-a mutat în Montmartre, în casa de la numărul 35 de pe Rue Saint-Georges, unde a locuit până în 1884. A rămas fidel cartierului până la sfârşitul vieţii. Aici şi-a găsit subiecte de „plein-air“, modele, şi tot aici şi-a întemeiat familia. În anii 1870 şi-a făcut prieteni care nu aveau să-l părăsească niciodată. Unul a fost negustorul de artă Paul Durand-Ruel, care a început să-i cumpere lucrările în 1872. Vara, Renoir a continuat să picteze mult în aer liber, împreună cu Monet. Călătorea până la Argenteuil, unde Monet închiriase o casă pentru familia sa. Uneori li se alătura şi Manet.

În 1877, la a treia Expoziţie Impresionistă, Renoir a prezentat o retrospectivă cu peste douăzeci de tablouri. Acestea cuprindeau peisaje create la Paris, pe cheiurile Senei, în împrejurimile oraşului şi în grădina lui Claude Monet; studii de capete de femei şi buchete de flori; portrete înfăţişându-i pe Sisley, pe actriţa Jeanne Samary, pe scriitorul Alphonse Daudet şi pe politicianul Spuller; precum şi Leagănul şi Bal la Moulin de la Galette.

În cele din urmă, în anii 1880, Renoir a „dat lovitura“. A primit comenzi de la bancheri bogaţi, de la proprietarul Grands Magasins du Louvre şi de la senatorul Goujon. Tablourile sale au fost expuse la Londra şi Bruxelles, ca şi la a şaptea Expoziţie Internaţională de Pictură organizată la galeria lui Georges Petit, la Paris, în 1886. Într-o scrisoare către Durand-Ruel, aflat la acel moment la New York, Renoir nota: „Expoziţia Petit s-a deschis şi, din câte se pare, nu merge deloc rău. La urma urmei, e atât de greu să te autoevaluezi. Cred că am reuşit să fac un pas înainte spre câştigarea respectului publicului. Un pas mărunt, dar tot e ceva“.