736. Édouard Manet,
1832–1883, impresionism, Franţa,
Bar la Folies-Bergère, 1882.

Ulei pe pânză, 196 x 130 cm.

Courtauld Institute of Art, Londra.

 

 

Manet s-a aflat în cercul intim al impresioniştilor, împreună cu prietenii săi Monet şi Renoir. Fără să-şi fi propus să reprezinte simbolismul, a fost un fin observator, dornic să-şi împărtăşească impresiile. A frecventat cu plăcere acest bar, popular printre ceilalţi artişti. În tablourile sale a inclus becurile electrice, care începuseră să fie folosite pe scară largă în localurile publice. Spoturile de lumină de deasupra capului par să elimine umbrele, ca un simbol al modernismului şi vieţii urbane. Centrul geometric al lucrării este corsajul barmaniţei, care atrage atenţia asupra similitudinii aproape perfecte a părţii stângi şi drepte a corpului aflat în mijlocul pânzei, un mod de a sugera resemnarea cu care îşi acceptă îndatoririle dictate de slujbă.

Şi totuşi, în stânga ei apare ceva ce pare la prima vedere o reflexie a persoanei sale în oglindă. Dar oglinda nu reflectă momentul prezent, căci poziţia celor două femei şi alinierea lor nu se potrivesc cu „reflexia“. Manet a imortalizat clipa de meditaţie a barmaniţei, ca şi mişcarea acrobatului de la trapez, în partea din stânga sus a tabloului. Linia orizontală puternică a balconului nu se continuă perfect din stânga în partea dreaptă, arătând din nou că reflexia sparge bariera dintre prezent şi un alt timp, precum şi dintre diferitele clase sociale.