738. John Singer Sargent,
1856–1925, postimpresionism, SUA,
Madame x (Madame Pierre Gautreau), 1883–1884.

Ulei pe pânză, 208,6 x 109,9 cm.

The Metropolitan Museum of Art, New York.

 

 

Pictorul american John Singer Sargent a vizitat Statele Unite în câteva călătorii scurte în decursul celor treizeci de ani petrecuţi la Paris, păstrând loialitatea părinţilor săi americani faţă de ţara natală. Stereotipul american al înclinaţiei spre strălucire (glamour) mai degrabă decât spre clasă se vede aici, portretul surprinzând o poză, nu un moment de candoare. Pictorul a observat doar aparenţa, nu personalitatea modelului. Madame Gautreau este înfăţişată într-o rochie scandaloasă, cu un decolteu şocant de adânc pentru acele vremuri. Sargent a fost criticat şi pentru alte portrete neortodoxe, considerate necuviincioase. Istoricul German Bazin l-a descris drept „un pictor de portrete la modă superficiale care a mers prea departe cu tehnica sa facilă şi orbitoare pentru a masca idealitatea lor goală“.

 

 

JOHN SINGER SARGENT

(1856 FLORENŢA – 1925 LONDRA)

 

Sargent s-a născut în 1856, la Florenţa, din părinţi cultivaţi. A studiat la şcoala lui Carolus-Duran, întrecându-şi colegii. Tatăl său, un gentleman din Massachusetts, practicase medicina în Philadelphia şi se retrăsese din activitate. Casa în care a copilărit Sargent era plină de rafinament, iar afară l-au inspirat frumuseţile Florenţei, care combinau farmecul cerului şi al dealurilor cu minunăţiile artistice din muzee şi oportunităţile oferite de mediul intelectual şi artistic. Drept urmare, când Sargent a ajuns la Paris, era nu numai un desenator şi pictor abil, care studiase lucrările maeştrilor italieni; el îşi dezvoltase şi cultivase gustul, fapt care, poate, a avut o influenţă şi mai mare asupra carierei sale. Mai târziu, în Spania, în mare parte din lecţiile învăţate de la Velázquez şi-a găsit propria metodă strălucită.

Sargent aparţine Americii, însă este revendicat de alţii drept cetăţean al lumii sau cosmopolit. Cu excepţia câtorva luni, şi acelea la mari intervale, şi-a petrecut viaţa în străinătate. Influenţele pe care le-a resimţit cel mai puternic au fost cele ale Europei. Şi totuşi, americanismul său se poate percepe în extraodinara facilitate de a absorbi impresiile, în individualismul pe care şi l-a dezvoltat şi în subtilitatea şi rezerva metodelor sale – calităţi caracteristice celei mai bune arte americane.