763. Frederic Remington,
1861–1909, realism, SUA,
Căderea cowboy-ului, 1895.

Ulei pe pânză, 63,5 x 89 cm.

Amon Carter Museum, Fort Worth.

 

 

FREDERIC REMINGTON

(1861 CANTON – 1909 RIDGEFIELD)

 

E imposibil să reflectezi la opera lui Frederic Remington fără a lua în considerare elementul uman. Remington a devenit probabil interesat de amerindieni deoarece l-a pasionat viaţa dinamică şi captivantă din Marile Câmpii americane. Imaginea indianului l-a ademenit nu într-un mod pur histrionic, în chip de figură descinsă din paginile poemului Cântecul lui Hiawatha, ci ca subiect uman. A descoperit adevărul în cursul călătoriilor spre Vestul îndepărtat. Acolo a găsit o grandoare pe care nu a atribuit-o exclusiv indienilor războinici pictaţi pe faţă şi cu pene în cap.

Remington a ştiut cum se difuzează lumina lunii sau a stelelor, cât de blând şi magic învăluie ea peisajul. În studiile sale nocturne se discerne un soi de onestitate artistică. Nu şi-a propus să fie romantic ori melodramatic, ci doar să îşi dezvolte afinitatea cu şi apropierea de natură. Frumuseţea motivaţiei sale emană din tehnica utilizată. Tonurile gri-verzui ce se diluează în profunzimi catifelate capătă transparenţă, iar în mânuirea formelor tuşa sa se dovedeşte fermă. Elementul hotărâtor a fost impulsul creator, care l-a îndemnat să transpună lucrurile vizibile în termeni picturali.