4C_Page_414_Image_0001

 

773. Edvard Munch, 1863–1944,
simbolism/ expresionism, Norvegia,
Seară de primăvară pe strada Karl Johan, 1892.

Ulei pe pânză, 84,5 x 121 cm.

Colecţie particulară, Bergen.

 

 

EDVARD MUNCH

(1863 LØTEN – 1944 EKELY, OSLO)

 

Edvard Munch, născut în 1863, este cel mai cunoscut pictor norvegian. Tablourile sale meditative şi anxioase, bazate pe suferinţe şi obsesii personale, au fost de o importanţă crucială în dezvoltarea expresionismului. În copilărie, moartea părinţilor, a fratelui şi a unei surori, ca şi boala psihică a unei alte surori i-au influenţat profund drumul sinuos şi plin de frământări în artă. De-a lungul timpului, a revenit la tematica bolii, morţii şi durerii.

Pe parcursul carierei, Munch şi-a schimbat de mai multe ori limbajul artistic. La început, influenţat de impresionism şi postimpresionism, recurge la un stil şi o tematică profund intime, debordând de imagini ale bolii şi morţii. În anii 1890 îşi dezvoltă un stil „sintetist“, după cum o dovedeşte Ţipătul (ilustr. 778), considerat un tablou emblematic al angoasei spirituale şi existenţiale a lumii moderne. A pictat mai multe variante ale acestui tablou. În aceşti ani Munch şi-a manifestat preferinţa pentru spaţiile picturale puţin adânci, pe care le-a reprodus adesea în tablouri cu imagini frontale. A portretizat simbolic teme precum sărăcia, boala şi moartea, iar poziţia personajelor în multe lucrări le evidenţiază starea de spirit şi psihologică, conferind totodată tablourilor o calitate statică monumentală. În 1892, Uniunea Artiştilor Berlinezi l-a invitat pe Munch să participe la expoziţia sa din noiembrie. Lucrările selectate de artist au iscat o controversă aprinsă şi, după o săptămână, expoziţia a trebuit să fie închisă. În anii 1930 şi 1940 naziştii i-au catalogat opera drept „artă degenerată“ şi i-au înlăturat lucrările din muzeele germane. Acest fapt l-a îndurerat profund pe antifascistul Munch, care ajunsese să considere Germania a doua sa patrie. În 1908 depresia lui se accentuează şi este nevoit să se interneze. S-a întors în Norvegia în 1909 şi a murit la Ekely, în apropiere de Oslo, în 1944.