786. Gustav Klimt, 1862–1918,
Art Nouveau, Austria, Nuda Veritas, 1899.

Ulei pe pânză, 252 x 55 cm.

Österreichische Nationalbibliothek, Viena.

 

 

GUSTAV KLIMT

(1862 BAUMGARTEN – 1918 VIENNA)

 

„Nu mă interesează propria persoană ca subiect de studiu, ci ceilalţi, şi în special femeile.“

Frumoase, senzuale şi mai ales erotice, picturile lui Gustav Klimt vorbesc despre o lume a opulenţei şi plăcerii ce pare la ani-lumină distanţă de mediul dur postmodernist în care trăim acum. Subiectele pe care le abordează – alegorii, portrete, peisaje şi figuri erotice – nu conţin practic nici o referire la evenimente exterioare, ci năzuiesc mai degrabă să creeze o lume care, mai presus de orice, este dominată de frumuseţe. În folosirea culorii şi desenului se remarcă influenţe profunde ale artei japoneze, ale Egiptului antic şi Bizanţului.

Perspectiva plată, bidimensională a picturilor sale şi stilizarea frecventă a imaginilor au contribuit în cazul lui Klimt la naşterea unei opere impregnate de o profundă senzualitate şi în care figura feminină domneşte în mod absolut.

Primele lucrări i-au adus succesul la o vârstă neobişnuit de fragedă. Născut în 1862, Gustav a obţinut o bursă de stat pentru a studia la Kunstgewerbeschule (Şcoala de Arte şi Meserii din Viena) pe când avea paisprezece ani. Talentele sale de desenator şi pictor au fost rapid remarcate şi în 1879 a fondat, împreună cu fratele său Ernst şi cu un alt elev, Franz Matsch, Künstlercompagnie (Compania Artiştilor).

A doua jumătate a secolului XIX a fost pentru Viena o perioadă de intensă activitate arhitecturală. În 1857, împăratul Franz Joseph a ordonat demolarea fortificaţiilor care înconjurau vechea cetate medievală a oraşului. A rezultat Ringstrasse, un nou cartier înfloritor, cu clădiri magnifice şi parcuri frumoase, plătite din banii contribuabililor. Prin urmare, tânărul Klimt şi partenerii săi au beneficiat de ample oportunităţi pentru a-şi demonstra talentele şi au primit comenzi de decoraţiuni pentru ceremonia organizată la sărbătorirea nunţii de argint a împăratului Franz Joseph şi împărătesei Elisabeta.

În 1894, Matsch s-a mutat din atelierul lor comun şi în 1897 Klimt, împreună cu cei mai apropiaţi prieteni, a demisionat din Künstlerhausgenossenschaft (Societatea Cooperatistă a Artiştilor Austrieci) pentru a iniţia o nouă mişcare, cunoscută drept Secesiunea vieneză, în fruntea căreia a fost imediat ales. Secesiunea a cunoscut un mare succes şi a organizat două expoziţii în 1898. Gruparea a avut suficienţi bani pentru a-şi comanda propriul sediu, proiectat de arhitectul Joseph Maria Olbrich. Deasupra clădirii a fost inscripţionat mottoul secesioniştilor: „Fiecărei epoci – arta sa; artei – libertatea“.

Începând din 1897, Klimt şi-a petrecut aproape toate verile pe malul lacului Atter, împreună cu familia Flöge. Aceste vacanţe au constituit pentru el perioade de pace şi linişte în care a creat peisajele ce formează aproape un sfert din întreaga sa operă. Obişnuia să facă schiţe pentru mai tot ce realiza. Uneori lucra peste o sută de schiţe pentru o singură pictură, fiecare concentrându-se asupra unui detaliu diferit – o piesă de îmbrăcăminte, o bijuterie sau un gest.

Măsura caracterului excepţional al operei lui Klimt este probabil cel mai bine reflectată de faptul că nu a avut nici precursori, nici discipoli adevăraţi. I-a admirat pe Rodin şi Whistler, dar fără a-i copia orbeşte, şi a fost admirat, la rândul său, de mai tinerii pictori vienezi Egon Schiele şi Oskar Kokoschka, ambii puternic influenţaţi de el.