800. Pablo Picasso, 1881–1973, cubism,
Spania, Domnişoarele din Avignon, 1906–1907.

Ulei pe pânză, 243,9 x 233,7 cm.

The Museum of Modern Art, New York.

 

 

Cu treizeci de ani înainte de a picta capodopera Guernica, Picasso şi-a demonstrat interesul faţă de cubism. În 1907, impresionat de ochii migdalaţi şi feţele alungite, în formă de ou, ale măştilor africane, a revenit asupra unei lucrări recent realizate şi a repictat chipurile celor cinci personaje din acest tablou. Amestecul figurilor mascate răspunde dorinţei artistului de a reduce realitatea la forme abstracte şi de a arăta simultan mai multe unghiuri de vedere, fapt dovedit de numeroasele inovaţii care l-au dus pe Picasso de la perioada africană la cea a cubismului pur, care avea să-i domine opera. Provocarea de a dezvolta această nouă formă de artă l-a preocupat pe artist ani în şir de-a lungul vieţii sale îndelungate. Influenţa lui Cézanne din peisaje şi portrete precum Băiat cu vestă roşie (1893–1895) s-a manifestat asupra lui Picasso în planurile secţionate din acest tablou, care creează senzaţia de mişcare continuă a figurilor. Denumirea „Avignon“ din titlu se referă la o stradă din cartierul cu bordeluri al Barcelonei.

Lucrarea trădează influenţa lui Cézanne din Femei la scăldat. Feţele femeilor (mai ales ale celor două din partea dreaptă a pânzei) sunt clar inspirate din arta africană. Expoziţia de „art nègre“ organizată la Paris în 1906 avusese un mare impact asupra lui Picasso. În primele sale lucrări el ilustrase bărbaţi (marinari şi studenţi). Ulterior avea să-i excludă, astfel încât spectatorul să devină intrusul în această scenă.