802. Kees van Dongen, 1877–1968,
fovism, Olanda, Dansatoarea în roşu, 1907.

Ulei pe pânză, 99,7 x 81 cm.

Muzeul de Stat Ermitaj, Sankt-Petersburg.

 

 

Tabloul Dansatoarea în roşu a fost cumpărat în 1909 de publicistul Nikolai Riabuşinschi la Salonul Lânii de Aur de la Moscova. O mare de flăcări roşii-portocalii inundă jumătate din pânză, care este energic tăiată în două de o diagonală. Pe fundalul ocru sunt întinse cu tuşe largi şi neregulate pete de culoare de diverse forme şi dimenisuni care urmăresc mişcarea de rotaţie a fustei. O singură abatere – mica particulă de verde pur de pe jartiera albă – dovedeşte atitudinea departe de indiferenţă a lui van Dongen faţă de ştiinţa culorii. Şi totuşi, ea nu este decât o nuanţă subtilă, la fel ca umbra verde de pe faţa personajului. Roşul aprins nu are nevoie de nici o susţinere, fiind născut din libertatea texturii pictate şi din intensitatea culorii pure aplicate direct din tub. Culoarea decide aici totul: determină compoziţia, mişcarea şi spaţiul. Contururile învolburate ale fustei contrastează cu cele simplificate, abstractizate ale feţei, gâtului şi umărului. Linia, în sensul ei grafic, este înlocuită cu o estompare a culorii pornind dinspre figură către fundal, fapt care creează o senzaţie de adâncime, spărgând planeitatea pânzei. Prin natura temei şi maniera de a o aborda, Dansatoarea în roşu aminteşte de un alt portret al lui van Dongen înfăţişându-l pe contratenorul olandez Modjesco într-un rol feminin (Museum of Modern Art, New York), lucrare considerată în 1908 de către un critic ca reprezentând o inovaţie tehnică.