807. Pierre Bonnard, 1867–1947, nabism,
Franţa, Oglinda din baie, 1908.

Ulei pe pânză, 125 x 110 cm.

Muzeul de Arte Frumoase Puşkin, Moscova.

 

 

Acest tablou este unul dintre cele mai semnificative ale lui Bonnard ca gen şi, totodată, unul dintre cele mai captivante în ce priveşte armonia vizuală pe care o degajă. O pictură atât de complexă a avut nevoie nu numai de îndrăzneală, ci şi de o experienţă considerabilă, acumulată în peste douăzeci de ani de lucru. Primele naturi moarte ale lui Bonnard, inclusiv cele pictate ca student în 1888, au fost departe de această rezolvare complexă a tematicii şi spaţiului.

Juxtapunerea celor două figuri feminine, una nud, cealaltă îmbrăcată, denotă o anumită ironie, foarte caracteristică lui Bonnard. O trăsătură relativ neuzuală la el este includerea în acest tablou a oglinzii. Un detaliu de acest gen era des întâlnit în lucrările Vechilor Maeştri, cu precădere în compoziţiile de tip vanitas care, prin limbajul obiectelor juxtapuse, vorbeau despre aspectul trecător al vieţii şi al zădărniciei umane. Uneori oglinda era pictată în combinaţie cu statuia pe jumătate dezbrăcată a unei femei, simbol al Artei. Totuşi, acest tip de simbolism al obiectului îşi pierduse sensul original încă din secolul XVIII. În naturile lor moarte, predecesorii imediaţi ai lui Bonnard, impresioniştii, nu au folosit decât rareori oglinda ca element compoziţional.

Structura de bază pentru Oglinda din baie apăruse în opera lui Bonnard cu mult înainte de 1908. De exemplu, în 1894 artistul a pictat Ceaşca de cafea, înfăţişând o fată în faţa unei măsuţe, cu o ceaşcă de cafea în mână. În anul următor, pentru o comandă de decorare a unei băi şi a unui budoar, Bonnard a creat o serie de nuduri în grisaille şi cărbune roşu în care se remarcă influenţa lui Degas.