828. Franz Marc, 1880–1916, expresionism,
Austria, Căprioare roşii II, 1912.

Ulei pe pânză, 70 x 100 cm.

Franz Marc Museum, Kochel am See.

 

 

În Căprioare roşii II (1912), preocuparea pictorului nu se mai îndreaptă cu precădere spre redarea naturalistă a căprioarelor şi a mişcărilor acestora. Viziunea lui Marc a devenit mult mai subiectivă. Tema, deşi preluată din natură, este acum mai distilată. Detaliile accidentale sunt eliminate în favoarea unei sinteze a elementelor esenţiale. În contrast cu tonurile de pământ naturaliste din tablourile de început, această lucrare se prezintă ca o compoziţie de culoare bine orchestrată.

Una dintre părerile eronate larg răspândite în legătură cu expresionismul este că artiştii aparţinând acestei mişcări nu făceau decât să împroaşte pe pânză sau pe pagină gesturi emoţionale sau impulsuri instinctive. Desigur, astfel de izbucniri se regăsesc în lucrările lor. Totuşi, opere precum Căprioare roşii II a lui Marc sunt rezultatul unor ani de experimentări, teoretizări şi reflecţii intense asupra proprietăţilor simbolice ale culorilor şi asupra efectelor produse prin juxtapunerea lor.

 

 

FRANZ MARC

(1880 MÜNCHEN – 1916 VERDUN)

 

În cursul vieţii, Franz Marc a fost considerat unul dintre cei mai promiţători pictori germani ai generaţiei sale. Moartea lui în Primul Război Mondial a fost deplânsă şi privită ca o pierdere grea pentru lumea artistică. A fost în egală măsură o mare pierdere personală pentru prietenii care i-au supravieţuit, Klee şi Kandinsky – celălalt prieten apropiat din cercul Der Blaue Reiter, Macke, pierise înaintea sa pe câmpul de bătălie. Iniţial, Marc a intenţionat să studieze filosofia şi teologia. Apoi, în 1900, s-a hotărât să devină pictor şi s-a înscris la Academia de Artă din München.

Primele lucrări ale lui Marc, deşi relativ naturaliste, denotă admiraţia artistului faţă de van Gogh şi Gauguin, ale căror opere avusese ocazia să le vadă la Paris. Marc a pictat şi a realizat şi un număr de gravuri şi sculpturi de mici dimensiuni. Şi-a luat majoritatea subiectelor din natură: peisaje, câteva nuduri şi, tot mai mult, animale, care aveau să devină tema sa centrală şi distinctă. În jurul anului 1908 a început să studieze tot mai intens mişcările, comportamentul şi trăsăturile de caracter ale animalelor. Petrecea ore în şir observând şi schiţând vaci şi cai de pe păşunile bavareze şi urmărind căprioare în pădure.

Pe măsură ce s-a maturizat ca artist, urmând tendinţa expresionsită de abordare a tematicilor universale – a problemelor etice şi filosofice fundamentale – , preocupările intelectuale ale lui Marc s-au canalizat spre o epocă viitoare a „spiritului“ şi a rolului izbăvitor al artei în societatea modernă, pe care el şi prietenii săi o considerau prea superficială şi materialistă. În căutarea unei experienţe mai profunde a inefabilului, Marc s-a explicitat astfel în faţa amicului Kandinsky: „Vreau să încerc să gândesc gândurile care dansează în spatele unei cortine negre“.