837. Ernst Ludwig Kirchner,
1880–1938, expresionism, Germania,
Stradă în Berlin, 1913.

Ulei pe pânză, 120,6 x 91,1 cm.

The Museum of Modern Art, New York.

 

 

Ca membru al grupării Die Brücke, Kirchner a căutat să îşi simplifice formele de exprimare, demers puternic încurajat de viaţa agitată a Berlinului. Opera sa a fost considerată de nazişti „artă degenerată“. Chinuit de suferinţe şi copleşit de anxietate, s-a sinucis în 1938.

 

 

ERNST LUDWIG KIRCHNER

(1880 ASCHAFFENBURG – 1938 FRAUENKIRCH)

 

„Lider“ autoproclamat al grupării artistice Die Brücke (Podul), fondată în Dresda în 1905, Ernst Ludwig Kirchner a jucat un rol-cheie la începuturile expresionismului german. Primele sale lucrări trădează influenţe impresioniste, postimpresioniste şi ale Jugendstil, însă deja în 1909 Kirchner picta într-un stil distinct, expresiv, cu tuşe îndrăzneţe, largi, culori vibrante şi non-naturaliste şi cu mişcări vii. Lucra în atelier după schiţe făcute foarte rapid în natură, reprezentând adesea figuri în mişcare, ca şi după scene din viaţa urbană sau din călătoriile întreprinse la ţară de membrii grupului Die Brücke. Puţin mai târziu a început să execute sculpturi cioplite brut din câte un singur lemn. În jurul anului 1912, anul mutării sale la Berlin, stilul lui Kirchner, atât în pictură cât şi în prolifica sa operă grafică, a devenit mai angular, caracterizat prin linii în zigzag, forme zvelte, atenuate şi, adesea, printr-un mai puternic sentiment de nervozitate. Aceste trăsături sunt cel mai vizibile în scenele berlineze de stradă. La izbucnirea Primului Război Mondial starea lui de sănătate s-a înrăutăţit şi predispoziţia spre anxietate s-a amplificat. A fost mobilizat şi scurta experienţă ca militar pe front l-a traumatizat profund. Din 1917 şi până în 1938, când s-a sinucis, a trăit în izolare, continuând însă să lucreze în liniştea oferită de Alpii elveţieni, în apropiere de Davos.