864. Egon Schiele,
1890–1918, expresionism, Austria,
Îmbrăţişarea (Îndrăgostiţi II), 1917.

Ulei pe pânză, 100 x 70 cm.

Österreichische Galerie, Viena.

 

 

Aceasta este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Schiele şi totodată o culme a noului său stil semiclasic. Cuplul stă întins, îmbrăţişându-se drăgăstos, iar artistul îşi sărută soţia pe ureche. El poate, în fine, să celebreze contopirea a doi oameni într-un întreg armonios. Liniile sunt mlădioase; părul celor doi se amestecă; picioarele dispar într-un unic contur. Forma masculină şi cea feminină par să se ţină în braţe cu forţă egală şi nici unul din ei nu îl priveşte pe celălalt şi nu pare conştient că este urmărit. Cearşaful mototolit nu este aici decât un mic artificiu pentru a ascunde organele genitale ale femeii, şi nu o modalitate de a expune adevărul animalic brutal. Îmbrăţişarea nu este o pictură pornografică, ci o imagine reală a iubirii. Este ca şi cum Schiele ar fi renunţat la obsesiile sale juvenile despre sex, concentrându-se pe bucuria relaţiei cu soţia sa Edith. Cuplul, acum fericit în căsnicie, nu mai este înfăţişat făcând sex, ca în lucrările anterioare, ci înlănţuit într-o îmbrăţişare afectuoasă.