895. Georgia O’Keeffe, 1887–1986, modernism,
SUA, Roşu, alb şi albastru, 1931.

Ulei pe pânză, 101,3 x 91,1 cm.

The Metropolitan Museum of Art, New York.

 

 

Cu Roşu, alb şi albastru, Georgia O’Keeffe a dorit să-şi arate dragostea faţă de ţara natală, adăugând dungile roşii pe ambele laturi ale tabloului. Însă, deşi tonurile strălucitoare de roşu, alb şi albastru distrag atenţia, privirea rămâne concentrată pe marginile dantelate ale fragmentelor, în locurile unde osul s-a tocit. Asemănarea cu realitatea a micilor „orbite goale“ conferă craniului un aspect macabru.

 

 

GEORGIA O’KEEFFE

(1887 SUN PRAIRIE, WISCONSIN – 1986 SANTA FE)

 

În 1905, Georgia a plecat la Chicago pentru a urma cursurile de pictură de la Art Institute of Chicago. În 1907 s-a înscris la Liga Studenţilor de Artă din New York, la clasa lui William Merritt Chase. În timpul şederii la New York a cunoscut activitatea Galeriei 291 deţinute de viitorul ei soţ, fotograful Alfred Stieglitz. În 1912, împreună cu surorile ei, a studiat la universitate cu Alon Bement, care promova o metodă de predat arta mai revoluţionară, concepută de Arthur Wesley Dow. La clasa lui Bement, studenţii nu copiau mecanic natura, ci erau învăţaţi principiile compoziţiei prin folosirea formelor geometrice. Făceau exerciţii de împărţire a pătratelor, lucrând în interiorul unui cerc şi plasând un dreptunghi în jurul desenului, apoi organizând compoziţia prin rearanjarea, adăugarea sau eliminarea unor elemente. Părea plicticos, însă Georgia a descoperit că astfel de studii structurau arta şi o ajutau să înţeleagă aspectele esenţiale ale abstracţiunii.

În anii 1920, O’Keeffe a realizat un număr imens de peisaje şi de studii botanice în cursul călătoriilor sale anuale la Lake George. Beneficiind de relaţiile lui Stieglitz din comunitatea artistică din New York – începând din 1923, el i-a organizat lui O’Keeffe expoziţii în fiecare an – , opera ei s-a bucurat de multă atenţie şi de vânzări la preţuri mari. Georgiei îi displăceau însă conotaţiile sexuale cu care oamenii îi asociau lucrările, în special în anii 1920, când teoriile freudiene deveniseră o formă a ceea ce astăzi am putea numi „psihologie populară“. Moştenirea lăsată de ea se constituie într-o viziune singulară care traduce complexitatea naturii în forme simple, menite să fie explorate de privitori, care sunt invitaţi să facă propriile descoperiri. Ea ne-a învăţat că există poezie în natură şi frumuseţe în geometrie. Munca de o viaţă a Georgiei O’Keeffe ne arată noi modalităţi de a vedea lumea, prin ochii artistei.