921. Edward Hopper, 1882–1967,
realism, SUA, Păsări de noapte, 1942.

Ulei pe pânză, 84,1 x 152,4 cm.

The Art Institute of Chicago, Chicago.

 

 

Profesorul lui Hopper, Robert Henri (1865–1929), provenea din Şcoala Ashcan, un curent realist american activ cu puţin înainte de Primul Război Mondial. Influenţa acestuia se vede în alegerea frecventă de către Hopper a unor teme urbane obişnuite (imagini de arhitectură americană originală) sau a unor scene de stradă (Duminică dimineaţa devreme, 1930). Cu toate acestea, maniera în care Hopper tratează lumina şi umbra, dramatic demonstrată în Păsări de noapte, este distinctă şi imediat recognoscibilă. În această imagine liniştită a doi oameni într-o cafenea deschisă peste noapte există o distanţă rece în cadrul cuplului, simbolizată de depărtarea ceştilor şi de feţele impasibile. Chelnerul este înfăţişat într-o poziţie neobişnuită, la un nivel mai jos, aparent pentru a nu distrage atenţia privitorului. Un alt client, singuratic, nu comunică nici cu perechea, nici cu chelnerul; mai mult, el stă cu spatele, deşi se află din punct de vedere geometric în centrul compoziţiei. Privitorul este înclinat să nu îl bage în seamă din cauza iluminatului. În plus, el se distanţează de interiorul cafenelei, fiind lăsat în afara acestei lumi mai calde şi mai sigure. Prin decorul cinematografic, luminile şi atitudinile personajelor, Hopper a reflectat în acest tablou Marea Criză din America din anii 1930. Solitudinea, melancolia şi iluminatul dramatic sunt tipice pentru opera lui Hopper şi contrastează puternic cu beligeranţa optimistă atât a Şcolii Ashcan, cât şi a unor ilustratori americani de mai târziu, ca Norman Rockwell. Şi totuşi, lucrările sale exercită un soi de atracţie universală sau cel puţin suscită, prin atmosfera lor sumbră, un sentiment de familiaritate.