973. Andy Warhol, 1928–1987, Pop Art, SUA,
32 de conserve de supă, 1961–1962.

Vopsea pe pânză, fiecare panou de 50,8 x 40,6 cm.

The Museum of Modern Art, New York.

 

 

Această lucrare a marcat definitoriu cariera lui Andy Warhol. A fost dezvoltată după o idee vândută pictorului pentru suma de cincizeci de dolari de Muriel Latow în decembrie 1961, realizarea vizuală a conceptului aparţinându-i însă în totalitate lui Warhol. Grupul de pânze a format prima expoziţie personală a lui Warhol, deschisă în iulie 1962 la Galeria Ferus din Los Angeles a lui Irving Blum, unde lucrarea a fost etalată într-un singur şir pe pereţii sălii, şi nu pe patru rânduri de câte opt panouri, aşa cum apare în reproducere. Modul original de prezentare a maximizat efectul repetitiv al imaginilor, extinderea spaţială ducând practic la umplerea galeriei. În cazul respectiv, modalitatea de etalare a fost probabil de natură să inducă senzaţia terifiantă că întregul univers vizibil era plin până la refuz cu conserve de supă Campbell.

Lucrarea este şi prima dintre proiecţiile de largi dimensiuni emblematice pentru stilul lui Warhol. Pictorul a dezvoltat ideea preluării unei imagini familiare pentru milioane de oameni şi prezentării sale frontale, lipsită de atribute picturale şi pe un fundal plat (ca şi cum ar fi fost o icoană sfântă), idee preluată de la tablourile înfăţişând steaguri ale lui Jasper Johns. În ciclul „Steaguri“, Johns a folosit imaginea cea mai scumpă poporului american – drapelul naţional, faimosul „stele şi dungi“ – ca punct de plecare pentru meditaţii implicite de natură picturală şi culturală. Warhol a mers însă mult mai departe în gradul de obiectivitate cu care şi-a proiectat imaginile, căci la momentul creării lucrării nu îl mai interesa combinaţia dintre mânuirea semiabstractă expresionistă a pensulei şi imagistica populară, combinaţie promovată de Johns. În schimb, el a izolat cele treizeci şi două de varietăţi de conserve de supă Campbell pentru a scoate în evidenţă aspectul steril al produselor de serie, în timp ce diferenţele sortimentale, aşa cum sunt ele specificate pe etichete, ne fac să privim cu atenţie imaginile pentru a percepe micile variaţii, devenind astfel conştienţi de felul în care ne uităm (sau ar trebui să ne uităm) la o operă de artă. Ca subiect al unei opere de artă, aceste imagini contrazic conceptele tradiţionale de „artă“, dar subliniază ideea că nici un obiect nu poate fi considerat inaccesibil procesului creator doar pentru că ar fi prea familiar ori banal.