Roata

Sufletul meu încremenit e

ca un lac de piatră

Unde sînt peştişorii cei veseli cei argintii

cei frumos coloraţi ca o grădină botanică?

unde sînt dorinţele remuşcările visul levănţica?

cum vor ţîşni

ca nişte păstrăvi-curcubeu iluziile?

Unde sînt peştişorii coloraţi voioşi

unde nălucile după care alergînd buimacă

am scos din roca vieţii

jerba cununa încoronarea?

Şi fata aceea subţire cu sînii tineri

Unde s-au dus

îngerii cruzi ca o adolescentă în flăcări?

unde sînt liliacul salcîmul stînjeneii oho iasomia

Calea-Laptelui e de cenuşă:

ca un puf de păpădie

cum o să mă înalţ la cer?

Sufletul meu încremenit e ca un lac de piatră

Ca un tanc a stat aici

o materie întunecată de o vîrstă cu Dumnezeu

Cum să mă înalţ la cer cum să mă înalţ

Sufletul meu încremenit e ca un lac de piatră