TRIS
SERUL MORȚII MIROASE a fum și a condimente, iar plămânii mei îl resping cu prima gură de aer pe care o iau. Tușesc, scuip și sunt învăluită de întuneric.
Mă prăbușesc în genunchi. Îmi simt trupul de parcă cineva mi-a înlocuit sângele cu melasă și oasele cu plumb. Un fir invizibil mă trage spre somn, dar eu vreau să fiu trează. E important că vreau să fiu trează. Îmi imaginez acea intenție, acea dorință, arzând în pieptul meu ca o flacără.
Firul trage mai tare, iar eu alimentez flacăra cu nume. Tobias. Caleb. Christina. Matthew. Cara. Zeke. Uriah.
Și totuși, nu suport greutatea serului. Cad într-o parte, iar brațul meu rănit se izbește de podeaua rece. Plutesc…
Ar fi frumos să plutesc, spune o voce în capul meu. Să văd încotro voi merge…
Dar focul, focul…
Dorința de a trăi.
Nu am terminat, nu încă.
Mă simt ca și cum cotrobăiesc prin propria-mi minte. E dificil să-mi amintesc de ce am venit aici sau de ce îmi doresc să mă despovărez de această greutate frumoasă. Dar apoi, mâinile mele o găsesc, amintirea chipului mamei mele și pozițiile ciudate ale membrelor ei pe asfalt, și sângele care se scurge din trupul tatălui meu.
Dar ei au murit, spune vocea. Ai putea să li te alături.
Ei au murit pentru mine, răspund eu. Și acum trebuie să le ofer ceva în schimb. Trebuie să-i ajut pe alții să nu mai piardă nimic. Trebuie să salvez orașul și oamenii pe care părinții mei i-au iubit.
Dacă mă alătur părinților mei, vreau să duc cu mine un motiv bun, nu asta — această prăbușire inutilă în pragul ușii.
Focul, focul. Vuiește înlăuntrul meu, un foc de tabără și apoi un infern, iar trupul meu e propriul lui combustibil. Îl simt gonind prin mine, mâncând greutatea. Acum nu mă mai poate omorî nimic; sunt puternică și invincibilă și veșnică.
Simt serul agățându-se de pielea mea precum uleiul, dar întunericul se retrage. Lovesc o palmă grea de podea și mă ridic.
Aplecată de spate, îmi izbesc umărul în ușa dublă, iar ea scârțâie pe podea când sigiliul se rupe. Respir aer curat și mă îndrept de spate. Sunt acolo, sunt acolo.
Dar nu sunt singură.
— Nu te mișca, spune David, ridicându-și pistolul. Bună, Tris!