Fulgerele produse de căldură sfârâiau pe cer, în explozii ciudate, pe când se îndreptau cu mașina spre Memphis. Traficul era la fel de descurajant ca și noaptea, dar Harper părea să nu bage de seamă. Ar fi putut să meargă pe jos până în oraș, dar aerul era răcoros în mașină, iar Coldplay se auzea ușor în boxe.
Din când în când, el își lua mâna de pe volan și o așeza peste a ei. Un gest intim plin de dezinvoltură, care îi făcea inima să ofteze.
Avusese dreptate să nu spună nimic despre viziunea aceea, sau apariție, ce-o fi fost ea, din oglinda ei din dormitor. Puteau vorbi și mâine.
— N-am luat niciodată cina aici, spuse ea când el parcă în locul special amenajat de lângă hotel. Pariez că este minunat.
— Una dintre bijuteriile cele mai de preț din Memphis.
— Am fost în holul de la intrare. Nu poți să vii în Memphis fără să vezi „parada de rațe“ de la Peabody. Ar fi ca și cum n-ai vedea Graceland sau Beale Street.
— Ai uitat de Sun Records.
— Oh! Nu e cel mai grozav loc? Îi aruncă o privire severă. Și să nu crezi că nu știu că râzi de mine!
— Poate doar un mic chicotit, nu un hohot în toată regula.
— Oricum, Peabody are un hol nemaipomenit. Știai că fac parada rațelor de vreo șaptezeci și cinci de ani?
— Serios?
Ea îl împinse ușor cu cotul în timp ce se îndreptau spre hotel.
— Bănuiesc că tu știi tot ce e poate despre locul ăsta, fiind din regiune.
— Descopăr lucruri noi de fiecare dată.
O conduse în hol.
— Am putea bea ceva aici înainte de cină, lângă fântână. Își imagină ceva rece și sofisticat care să oglindească starea ei. Un cocktail cu șampanie sau un cosmopolitan. Avem timp?
— Am putea, dar cred că-ți va plăcea ce ți-am pregătit chiar mai mult de-atât.
Merseră împreună spre lifturi. Ea aruncă o privire înapoi, peste umăr cu un pic de regret. Toată marmura aceea minunată și sticla colorată.
— Au sală de luat masa la etaj? Nu au una pe acoperiș, nu-i așa? Întotdeauna m-am gândit că cina pe acoperiș este foarte elegantă. Dacă nu plouă. Sau nu e vânt. Sau nu e prea cald, adăugă ea râzând. Cred că cina pe acoperiș este foarte elegantă în filme.
El doar zâmbi, ghidând-o ușor să intre în fața lui.
— Ți-am spus că ești foarte frumoasă în seara asta?
— Mi-ai spus, dar anumite repetiții nu mă deranjează.
— Ești foarte frumoasă. O sărută ușor. Ar trebui să porți întotdeauna roșu.
— Și uită-te la tine! Își trecu degetele peste reverele hainei lui. Îmbrăcat la patru ace. Celelalte femei din restaurant nu vor fi capabile să mănânce pentru că mă vor invidia pentru norocul meu.
— Dacă e așa, atunci e posibil să le lăsăm în pace. Când ușile se deschiseră o luă de mână și apoi o conduse în hol. Vino cu mine.
— Ce se întâmplă?
— Ceva ce sper că-ți va plăcea. Se opri în fața unei uși și scoase o cheie. Descuie ușa, o deschise și o invită înăuntru: Te rog.
Ea păși în față, uluită să vadă încăperea spațioasă. Își duse mâna la gât de emoție când traversă podeaua din gresie ca o tablă de șah până într-un salon unde pâlpâiau lumânări și o abundență de crini roșii străpungeau aerul, așezați în vaze din sticlă.
Culorile erau intense și bogate, ferestrele lungi adăugând strălucirea luminilor orașului. În fața unei ferestre se afla o masă pregătită pentru două persoane, și o sticlă de șampanie se odihnea într-o frapieră din argint.
Se auzea muzică, blues de Memphis lent și învăluitor. Uluită, făcu o piruetă și văzu scara în spirală care ducea la etaj.
— Tu… ai făcut toate astea?
— Am vrut să fiu singur cu tine.
Inima ei era tot în gât când se întoarse spre el.
— Ai făcut asta pentru mine?
— Pentru noi doi.
— Camera asta minunată… doar pentru noi. Flori și lumânări, și, Dumnezeule, șampanie. Sunt copleșită.
— Așa vreau să fii. Se apropie de ea și-i luă mâinile în palme. Vreau ca noaptea asta să fie specială, memorabilă. Și le duse la buzele sale. Perfectă.
— În mod sigur a început bine. Harper, nimeni nu și-a dat atât de tare silința pentru mine. Niciodată nu m-am simțit mai specială.
— E doar începutul. Am comandat deja cina. O să fie aici în aproximativ un sfert de oră. Avem timp suficient să bem ceva înainte. Ce părere ai despre șampanie?
— Sunt de părere că nu m-aș putea mulțumi cu mai puțin în momentul ăsta. Mulțumesc.
Se aplecă spre el și-i captură gura într-un sărut lung și pasional.
— Mai bine desfac sticla aia sau am să uit desfășurarea momentelor.
— Există așa ceva?
— Mai mult sau mai puțin. Se duse și scoase sticla din frapieră. Și ca să fii liniștită, i-am dat mamei numărul de aici. Are și numărul meu de mobil și pe al tău, și am făcut-o să promită că sună și dacă Lily sughite.
Desfăcu dopul cu un pocnet în timp ce ea râdea.
— În regulă. Voi avea încredere în Roz că va ține totul sub control.
Nu se putu abține să nu facă o mică piruetă.
— Mă simt asemenea Cenușăresei. Fără surorile vitrege, și, hm, dovleacul. Dar în afară de asta, eu și ea suntem practic gemene.
— Dacă pantoful se potrivește.
— O să mă cufund în senzația asta, Harper, îți spun asta din start. Nu știu cât de sofisticată pot fi atunci când nu vreau decât să sar în sus de bucurie, să fug pe aici și să mă uit la toate cele. Pariez că băile sunt uimitoare. Crezi că șemineul ăla funcționează? Știu că e prea cald să aprindem focul, dar nu-mi pasă.
— O să-l aprindem. Poftim. Îi întinse un pahar și ciocni cu ea. Pentru momente memorabile.
Ea păstră momentul, strălucirea lui.
— Și pentru bărbații care le fac să se întâmple. O, uau, zise după ce sorbi din pahar. Asta e chiar bună. Poate visez.
— Dacă tu visezi, și eu fac la fel.
— Atunci e bine.
Își strecură degetele pe ceafa ei dezgolită. Apoi, cu gestul cel mai blând, o trase spre el. Când se auzi o bătaie în ușă, el rânji.
— Room-service prompt. Răspund eu. După ce pun masa, vom fi complet singuri.
*
El organizase totul, se gândi ea. Cadrul general, micile detalii care făcuseră ca totul să se desfacă precum paginile unei cărți de povești. Și datorită lui, ea stătea într-un apartament elegant, sorbind șampanie la lumina lumânării, în strălucirea focului din șemineu.
Florile parfumau aerul. Mâncarea era delicioasă, deși ea abia dacă se putea atinge de ea cu sentimentul de anticipație clocotindu-i în gât.
În noaptea asta, vor face dragoste.
— Spune-mi cum a fost copilăria ta, îi ceru ea.
— Mi-a plăcut să am frați, chiar și atunci când mă enervau.
— Sunteți apropiați. Văd asta de fiecare dată când vin în vizită. Chiar dacă locuiesc departe de Memphis, voi trei sunteți o echipă.
El îi umplu paharul.
— Ți-ai dorit frați sau surori când erai mică?
— Da. Aveam prieteni și veri cu care să mă joc, dar îmi doream. Mai ales o soră. Cineva cu care să împart secrete în miez de noapte sau chiar cu care să mă cert. Tu ai avut toate astea.
— Când eram mici, era ca și cum aș fi avut o gașcă a mea, mai ales când venea și David.
— Pariez că voi patru o înnebuneați pe Roz.
El rânji, ridicându-și paharul.
— Am făcut tot posibilul. Verile erau lungi, așa cum ar trebui să fie când ești copil. Zile lungi și toride, și curtea, pădurile, erau lumea întreagă. Îmi amintesc cum mirosea, a verdeață și a desiș. Și în perioada asta a anului poți auzi greierii cântând toată noaptea.
— Obișnuiam să las fereastra deschisă doar ca să-i aud mai bine. Pariez că ați intrat cu toții în nenumărate belele.
— Probabil mai multe decât ne era porția. Dar nu puteai ascunde nimic de mama. Avea ca un radar și era un pic înfricoșător. Îmi amintesc cum era în grădină, sau în casă făcând ceva, iar eu apăream și ea pur și simplu știa că făcusem ceva ce n-ar fi trebuit să fac.
Ea își propti un cot de masă, așezându-și bărbia în căușul palmei.
— Dă-mi un exemplu.
— Cel mai ciudat a fost atunci când am fost pentru prima oară cu o fată. El înmuie una dintre căpșune în frișcă și i-o întinse să muște din ea. M-am întors acasă după ce avusesem parte de prima bucățică de rai pe bancheta din spate a îndrăgitului meu Camaro, cam la șase luni după ce-am împlinit șaisprezece ani. Ea a venit în camera mea a doua zi dimineață și mi-a pus un pachet de prezervative pe noptieră. Clătinând din cap, el termină căpșuna. Mi-a spus, și-mi amintesc asta foarte bine, că vorbiserăm deja despre sex și responsabilitate, despre cum să fii protejat și deștept și atent, așadar presupunea că folosisem prezervativ și că voi continua să procedez la fel. Apoi m-a întrebat dacă aveam întrebări sau comentarii.
— Și ce-ai răspuns?
— Am spus: „Nu, doamnă“. Și după ce-a ieșit pe ușă, mi-am pus pătura-n cap și l-am întrebat pe Dumnezeu cum naiba de aflase mama că făcusem sex cu Jenny Proctor în Chevroletul meu Camaro. Era uluitor și umilitor în același timp.
— Sper că voi fi și eu la fel.
Ridică din sprâncene în timp ce cufundă în frișcă o altă căpșună.
— Uluită și umilită?
— Nu. La fel de deșteaptă ca mama ta. La fel de înțeleaptă cu Lily.
— Lily n-are voie să facă sex până nu împlinește treizeci de ani și e măritată de vreo doi ani.
— E de la sine înțeles. Mușcă din căpșuna pe care el i-o oferise și scoase un „mmm“ satisfăcut. Ce s-a întâmplat cu Jenny Proctor?
— Jenny? El căpătă o anumită expresie, un fel de zâmbet pieziș care-l dădu de gol că se întorsese în trecut. A rămas tânjind după mine. A fost silită să se ducă în California la facultate, să stea acolo și să se mărite cu un scenarist.
— Biata de ea. Ar trebui să mă opresc, spuse când el îi umplu din nou paharul. Deja sunt pe jumătate amețită.
— N-are rost să facem lucrurile pe jumătate.
Înclinându-și capul, îl privi provocator.
— Să mă îmbeți cu șampanie ca să poți să-ți faci de cap cu mine este pe lista pe care o aveai în minte mai devreme?
— Era în plan.
— Slavă Domnului. Și mai e mult până atunci? Pentru că nu cred că mai rezist prea mult să stau aici și să mă uit la tine fără ca tu să mă atingi.
Privirea lui se întunecă în timp ce se ridica în picioare și întinse o mână căutând-o pe-a ei.
— Iată care era planul meu: urma să te invit la dans ca să te iau în brațe, ceva de genul ăsta.
— N-am găsit nici măcar o hibă în planul tău până acum.
— Apoi urma să te sărut, aici. O atinse ușor cu buzele pe tâmplă. Și aici. Pe obraz. Și aici. Și pe gură, și se cufundă în ea încet și adânc până când întâlnirea acelor buze deveni centrul universului.
— Te doresc atât de mult. Se lipi de el, căutându-i adăpostul. Mă copleșește. Copleșește-mă, Harper. O să o iau razna dacă n-o faci.
El o învârti pornind spre trepte, oprindu-se la baza lor și privind în ochii ei.
— Vino sus și fii cu mine.
Ținându-l de mână, ea începu să urce, apoi izbucni într-un hohot gâtuit.
— Îmi tremură genunchii. Nici măcar nu pot să-mi dau seama dacă este de emoție sau de entuziasm. M-am imaginat de atâtea ori cu tine, dar niciodată că voi avea emoții.
— O s-o luăm ușor, fără grabă.
Inima ei începea s-o ia la goană, dar mai era un lucru.
— Ăăăă, folosesc ceva… contraceptive… dar cred că ar trebui… n-am adus prezervative din alea…
— O să am eu grijă de asta.
— Trebuia să-mi dau seama că te-ai gândit la tot.
— Sunt pregătit.
— Ai fost cercetaș?
— Nu, dar m-am întâlnit cu câteva foste cercetașe.
O făcu să chicotească și aproape se relaxă din nou.
— Cred…
Se opri când păși în dormitor. Erau lumânări care așteptau să fie aprinse și o lumină difuză. Patul era deja făcut, cu un singur crin roșu care se odihnea pe cuvertură.
Romantismul care plutea în aer o copleși.
— O, Harper.
— Stai. Se duse să aprindă lumânările și să stingă lumina. Apoi ridică floarea și i-o oferi. Ți-am adus crini pentru că așa te văd, așa m-am gândit la tine de la început. Nu m-am mai gândit la nimeni în felul ăsta.
Ea își mângâie obrazul cu petalele, respirând parfumul, apoi puse crinul deoparte.
— Dezbracă-mă.
El ridică o mână, trăgând ușor breteaua rochiei de pe umărul ei, înlocuind-o cu buzele. Cu inima bătând să-i spargă pieptul, ea îi scoase la rândul ei sacoul.
Apoi gura ei o găsi pe-a lui, în timp ce degetele ei îi descheiau cămașa, în vreme ce el descheia fermoarul de la spatele rochiei. Mâinile lui îi explorară spatele, iar ale ei se desfăcură pe pieptul lui. Când rochia ei alunecă pe podea, păși afară din ea, apoi își ținu răsuflarea pe când el se dădu ușor în spate și doar o privi.
Purta crâmpeie mici de roșu care sclipeau în lumina lumânărilor, pe fondul pielii ei palide și catifelate. Și tocuri înalte, înalte în picioarele lungi, lungi.
Dorința, deja imposibil de puternică, îi prinse pântecele în gheare.
— Ești uluitoare.
— Sunt slabă. Numai unghiuri, fără curbe.
El clătină din cap, întinzând un deget pentru a urmări curba delicată a sânului ei.
— Gingașă, ca o tulpină de crin. Vrei să-ți lași părul în jos?
Fără să-și dezlipească privirea de a lui, întinse mâinile să-și scoată agrafele, apoi își trecu degetele prin el. Și așteptă.
— Uluitoare, repetă el. O luă de mână și o trase spre pat. Doar stai jos, spuse el, apoi îngenunche în fața ei pentru a-i scoate pantofii.
Buzele lui urmăriră linia gambei, făcând-o să-și încleșteze mâinile pe marginea patului.
— O, Doamne!
— Lasă-mă să fac lucrurile la care am visat. Își trecu ușor dinții în spatele genunchiului. Pe toate.
Nu exista nici un gând de tăgăduire în mintea ei, iar vorbele nu puteau răzbate prin șuvoiul de senzații. Limba lui alunecă de-a lungul coapsei ei, lăsând urme de foc pe piele, chiar în timp ce mâinile lui urcară, cuprinzându-i sânii cu degetele până când dorința deveni insuportabilă, iar inima îi bătea să-i spargă pieptul.
Se înfioră rostindu-i numele, lăsându-se pe spate pe pat când el veni spre ea.
Putea să-și lipească trupul de al lui acum, să-l atingă așa cum ea însăși era atinsă. Să guste așa cum era gustată. Plăcerea era copleșitoare – alunecarea mâinilor lui, buzele lui fierbinți, geamătul lui slab în vreme ce se rostogoleau împreună tânjind după mai mult.
„Fără grabă“, îi spusese el, dar nu-și putea opri goana mâinilor. Care voiau să ia, și să ia mai mult. Sânii ei în palmele lui, între buzele lui, mici și tari și catifelați precum satinul, iar în vreme ce el se desfăta cu ei, ea se arcui în față, expunându-și gâtul lung și mlădios.
În sfârșit, era a lui.
Unghiile ei se înfipseră în pielea de pe spinarea lui, îi zgâriară șoldurile. Mici dureri pline de înfiorare. Apoi ea se aruncă asupra lui, cu gura la fel de lacomă ca a lui, iar respirația ei sacadată vui în capul lui precum o furtună.
Lumina lumânărilor se reflecta pe pielea ei, care se umezise de la fierbințeala pe care o stârnea fiecare în celălalt. Auriul flăcărilor pâlpâitoare luci în albastrul din ce în e mai închis al ochilor ei pe când el își strecură mâna în ea, găsind-o fierbinte. Umedă.
Extazul veni ca o explozie de lumină, o străfulgerare uluitoare care o orbi, incendiindu-i trupul și apoi lăsându-l incandescent. Se simți alunecând în uitare, apoi revenind în lumea plină de strălucire a unor senzații plutitoare. Trupul ei era treaz, era plin de viață.
Apoi gura lui o găsi și se trezi prinsă într-un vârtej de plăcere nemaiîntâlnită. Căldura tulburătoare crescu și crescu în intensitate, apoi țâșni prin ea, lăsând-o vlăguită și tremurătoare pe când el o ridică în genunchi.
El o privi, părând că privește în ea, atât de adânc încât vedea cu siguranță tot ceea ce era ea. Iar gura lui o captură pe a ei într-un sărut care-i făcu inima să tremure.
Deci asta era dragostea, se gândi ea. Încrederea asta desăvârșită și abandonarea sinelui. Dăruirea totală a inimii care te lăsa descoperit, lipsit de apărare. Și plin de bucurie.
Îi atinse obrazul cu mâna, buzele arcuindu-i-se în timp ce se mișcă, petrecându-și picioarele în jurul lui.
— Da, rosti ea, primindu-l înăuntru. Da, apoi se arcui în spate cu un geamăt în timp ce frumusețea o copleși.
Își odihni fruntea pe umărul ei, respirând anevoie când ea îl învălui strâns. Dar o trase înapoi spre el, inimă lângă inimă.
Nu suficient de aproape, se gândi el. Niciodată nu putea fi atât de aproape cât și-ar fi dorit el.
Brațele ei îl înlănțuiră, iar buzele ei le găsiră pe ale lui în timp ce se legănau spre culme și mai departe.
*
Probabil că existau lucruri mai relaxante decât să te tolănești pe un pat mare, cu membrele împletite cu ale iubitului tău după o partidă de sex care v-a lichefiat creierul.
Dar Hayley se gândi că erau probabil ilegale.
Cu siguranță că ea ar alege oricând satisfacția asta strălucitoare.
Iar în ceea ce privește nopțile romantice, cea pe care tocmai o petrecuse alături de el le lăsa mult în urmă pe celelalte. Își lipi mai strâns trupul de al lui și zâmbi visătoare când mâna lui îi mângâie spinarea.
— A fost minunat, șopti ea. Tu ești minunat. Totul este minunat. Simt că dacă aș ieși din cameră acum, lumina asta din interiorul meu ar orbi întreaga populație din Memphis.
— Dacă ai ieși acum, ai fi arestată. Mâna lui alunecă mai jos. Mai bine rămâi chiar aici cu mine.
— Probabil că ai dreptate. Mmm, mă simt atât de relaxată. Se întinse ca o pisică. Cred că eram încordată ca naiba, știi? Autosatisfacerea nu este nici pe departe la fel de mulțumitoare ca… O, Doamne, nu-mi vine să cred că am spus asta.
Umerii lui deja tremurau când el pufni în râs. O prinse cu un braț ferm înainte să se rostogolească de lângă el.
— Sunt fericit… să-ți satisfac toate dorințele.
Își îngropă fața în umărul lui.
— Uneori cuvintele pur și simplu îmi ies singure din gură. Nu sunt deloc vreo maniacă sexuală sau ceva de genul ăsta.
— Ei, acum mi-ai distrus visele.
Se culcuși mai aproape de el, ridicând capul.
— E drăguț să stăm așa împreună. Vreau să spun chiar așa, adăugă repede, trecându-și degetele prin părul lui. Cuibăriți în patul cald și pufos. Mi-aș dori să putem rămâne aici, iar noaptea asta să tot continue.
— Putem rămâne, și când noaptea asta se va sfârși, putem lua micul dejun chiar aici în pat.
— Sună nemaipomenit, dar știi că nu pot. Lily…
— Doarme dusă în pătuțul pe care l-am mutat în camera mamei mele mai devreme, azi. Când ea făcu ochii mari, el îi depuse un sărut pe frunte. Mama mai că nu-și freca palmele de încântare gândindu-se la perspectiva de a o ține peste noapte.
— Mama ta… Se ridică într-un cot. Doamne, chiar știe toată lumea despre asta în afară de mine?
— Cam așa.
— Roz știe că… asta este foarte ciudat. Dar nu cred că ar trebui…
— Mama mi-a spus să-ți reamintesc că a reușit să crească trei băieți, să-i țină în viață și departe de închisoare.
— Dar… sunt o mamă groaznică. Vreau să rămân.
— Nu ești o mamă groaznică. Ești o mamă grozavă. Se ridică odată cu ea, apucând-o de umeri. Știi că Lily e în regulă și știi că mamei îi place să stea cu ea.
— Știu. Știu asta, dar… dacă se trezește și mă vrea acolo? Bine, se dădu bătură, oftând, când el nu făcu decât să ridice din sprâncene. Dacă se trezește, Roz se va descurca. Iar lui Lily i place la nebunie să petreacă timp cu ea și cu Mitch. Sunt un clișeu ambulant.
— Dar ești unul atât de frumos.
Se uită în jurul ei. Totul era frumos, somptuos… libertate absolută.
— Chiar putem rămâne pur și simplu?
— Eu așa sper.
Își mușcă buza.
— Nu am… nimic la mine, știi? Nici măcar periuța de dinți. O perie pentru păr. Nu am…
— David ți-a făcut un mic bagaj.
— David… atunci, e în regulă. Știe ce aș vrea. Simți cum o copleșește entuziasmul. Și pur și simplu o să rămânem aici?
— Ăsta e planul. Dacă n-ai nimic împotrivă.
— Dacă n-am nimic împotrivă? repetă ea, un licăr aprinzându-i-se în privire în timp ce se aruncă asupra lui. Stai puțin să-ți arăt ce părere am despre asta.
*
Mai târziu, se năpusti afară din baie.
— Harper, ai văzut halatele? Sunt atât de mari și de moi. Se opri, frecând o mânecă de obraz. Sunt două, câte unul pentru fiecare.
El deschise alene un ochi. Femeia se dovedea a fi nesățioasă. Lăudat fie Domnul!
— Drăguț.
— Totul e minunat aici.
— Apartamentul Romeo și Julieta, murmură el, aproape ațipind.
— Cum?
— Apartamentul. Se numește Romeo și Julieta.
— Serios, dar e… se încruntă. Ei bine, când te gândești, erau un cuplu de adolescenți sinucigași.
Izbucnind în râs, el deschise ochii.
— E tipic pentru tine.
— Niciodată nu mi s-a părut romantic. Mai degrabă tragic – și o mare prostie. Nu piesa, se corectă ea, făcând o piruetă ca să vadă cum se rotește halatul. E genială, dar ăia doi? „Vai, e moartă, o să beau otrava. Vai, e mort, o să mă înjunghii în inimă.“ Doamne sfinte!... Și sunt o moară stricată.
— De fapt, eu cred, zise el privind-o cu luare aminte, că ești fascinantă.
— Sunt destul de vehementă când vine vorba despre cărți. Dar indiferent după cine e denumit, apartamentul este de-a dreptul nemaipomenit. Îmi vine să dansez pe-aici, în fundul gol.
— Știam eu că trebuia să aduc aparatul foto.
— Nu m-ar deranja. Ținând halatul ca pe o mantie, făcu încă o piruetă. Cred că ar fi sexy să ne facem fotografii dezbrăcați. Apoi, când voi fi bătrână, fragilă și toată numai riduri, să mă uit la mine și să-mi amintesc cum eram tânără.
Sări pe pat.
— Tu ți-ai făcut vreodată fotografii dezbrăcat?
— Nu până acum.
— Uită-te la tine. Îi gâdilă genunchiul. Ești stânjenit.
— Nu de tot. „O, da, este fascinantă“, se gândi el. Tu ți-ai făcut?
— Să știi că nu am avut suficient de multă încredere înainte. Și sunt prea slabă. Dar pe tine se pare că nu te deranjează.
— Cred că ești frumoasă.
Și asta gândea, nu era un miracol? Putea s-o citească în ochii lui. O simțea în atingerea lui.
— Mă simt frumoasă în noaptea asta. Se ridică, înfășurându-se în halatul alb. Învăluită în pluș, și opulență, și decadență.
— Să comandăm desertul.
Ea se opri din rotit.
— Desert? Dar e aproape două dimineața.
— Au invenția asta grozavă numită room-service 24 de ore din 24.
— Toată noaptea? Sunt așa un neam prost. Dar nu-mi pasă. Se aruncă înapoi în pat. Și putem mânca aici? În pat?
— Regulile acestui tip special de room-service sunt că dacă vrei să comanzi ceva după miezul nopții, trebuie să mănânci în pat. Dezbrăcat.
Ea rânji provocator.
— Regulile sunt reguli.
Stăteau pe burtă, față în față, cu un platou cu prăjituri cu ciocolată între ei.
— Probabil o să mi se facă rău, zise ea în timp ce mesteca o bucată generoasă de prăjitură. Dar e atât de bună.
— Uite. Întinse un braț, reușind să apuce unul dintre paharele de pe podea. Bea ca să alunece mai bine.
— Nu pot să cred că ai mai comandat o sticlă de șampanie.
— Nu poți mânca dezbrăcat prăjitură cu ciocolată fără șampanie. Ar fi de prost gust.
— Dacă spui tu. Bău o gură, după care luă niște prăjitură în furculiță și i-o întinse. Știi… Legănă furculița în fața lui. Pe scala calculatorului de întâlniri asta se află foarte sus și va trebui să muncești serios s-o întreci. Nu cred că mă pot mulțumi cu ceva mai prejos decât un weekend sălbatic la Paris sau poate un zbor rapid în Toscana să facem dragoste într-o vie.
— Ce spui de un sejur de sex sălbatic în Bimini?
— Sejur de sex sălbatic. Scoase un chicotit amețit. Spune-o de cinci ori repede. Gemând, se rostogoli pe spate. Dacă mai iau o gură, cred că o să regret pentru tot restul vieții.
— Nu vrem asta.
El puse platoul deoparte. Apoi, întinzându-se în față, îi dădu un sărut cu capul în jos.
— Mmm. Își frecă buzele una de cealaltă când el se ridică. Ai un gust foarte intens.
— Mă simt drogat cu ciocolată.
Ea zâmbi în timp ce el alunecă în jos spre ea, iar mâinile îi zăboviră pe sânii ei, pe trunchiul ei, pe abdomen. Ea gemu când buzele lui începură să se joace.
— O, Doamne, Harper.
— Am uitat să menționez partea asta a desertului de după miezul nopții. El se mișcă, întinzând mâna. Înmuind un deget în cremă și ciocolată, îi mânji ușor sânii. Ooo, ar trebui să șterg asta.
Se simți atât de mândră și de sofisticată, ieșind din lift în holul mare de la intrare, cu bagajul ei pentru o noapte. Era aproape de prânz, iar ea se plimba prin oraș. Luase micul dejun în pat. De fapt, în patul ăla avusese parte de aproape tot ce era disponibil în statul Tennessee, se gândi ea. Își imagină că până și unghiile de la picioare îi străluceau de bucurie.
— Mă duc să eliberez camera. O sărută ușor pe buze. De ce nu iei un loc?
— O să mă plimb puțin pe-aici. Să mă uit peste tot. Și vreau să iau câte ceva din magazinul de suvenire.
— Mă întorc imediat.
Ea oftă, fericită. Voia să-și amintească totul. Oamenii, fântâna, valeții în uniformă, vitrinele strălucitoare cu obiecte de artă și bijuterii.
Cumpără o rățușcă măcăitoare pentru Lily și o ramă din argint drept cadou de mulțumire pentru Roz. Apoi mai erau săpunelele drăguțe în formă de rață și șepcuța galbenă și drăguță care ar fi arătat atât de adorabil pe capul lui Lily. Și…
— Nici un bărbat în toate mințile nu lasă singură o femeie într-un magazin cu suvenire, zise Harper din spatele ei.
— Nu mă pot abține. Totul e atât de drăguț. Nu, îl opri ea când îl văzu ducând mâna după portofel. Pe astea le iau eu. Puse toate articolele pe tejghea, apoi, după ce fusese trecută pe bon, ridică o cutie de tablă. Asta este pentru tine.
— Săpun cu rățuște?
Ea înclină din cap.
— Pentru a sărbători șederea aici. Ne-am simțit extraordinar, îi spuse ea vânzătorului.
— Mă bucur că v-a plăcut hotelul nostru. Sunteți aici pentru afaceri sau plăcere?
— Doar plăcere. Hayley își strânse bagajul. Doar plăcere nemăsurată. Își strecură mâna liberă în palma lui Harper pe când se îndreptară înapoi spre holul de la intrare.
— Mai bine ne întoarcem acasă până nu uită Lily cum arăt și… O, uită-te la brățara aia!
Vitrina unui bijutier local strălucea toată, dar Hayley nu avea ochi decât pentru brățara delicată cu diamante scânteietoare care încadrau inimi lucitoare din rubin.
— E superbă, nu? Vreau să spun elegantă, ba chiar gingașă, și inimioarele îi dau un aer romantic, dar parcă în același timp spune ceva de genul: „Hei, sunt o piesă importantă“. Poate pentru că e veche. Bijuteriile vechi au așa, un... care e cuvântul pe care-l caut? Panaș, hotărî ea.
— Drăguță.
— Drăguță, repetă ea dându-și ochii peste cap. Bărbații! Ba e uluitoare. Unele dintre celelalte bijuterii au pietre mai mari, mai multe diamante, sau ce-or fi ele, dar asta iese în evidență. Pentru mine, oricum.
El cercetă numele și adresa magazinului.
— Să mergem s-o luăm.
— Sigur. Ea râse. Și de ce nu luăm și-o mașină nouă în drum spre magazin?
— Îmi place mașina mea. Brățara ți s-ar potrivi. Rubinul va fi piatra ta.
— Harper, pasta de modelaj e piatra mea.
Îl luă de mână, dar el continuă să studieze brățara. Cu cât se uita mai mult la ea, cu atât o vedea mai clar la încheietura ei.
— Voi vorbi cu recepționerul.
— Harper. Neliniștită, făcu un pas înapoi. Doar mă uitam. Asta facem noi, fetele… ne uităm în vitrine.
— Vreau s-o cumpăr pentru tine.
Era mai mult decât neliniștită acum, se apropia vertiginos de panică.
— Nu se poate să-mi cumperi așa ceva. Probabil costă… nici măcar nu pot ghici.
— Atunci, hai să aflăm.
— Harper, așteaptă… Doar… Nu mă aștept să-mi cumperi bijuterii scumpe. Nu mă aștept să faci lucruri din astea. Făcu un gest spre întreg hotelul. A fost cea mai incredibilă noapte din viața mea, dar nu de asta… Harper, nu de asta sunt cu tine.
— Hayley, dacă ăsta ar fi motivul, n-ai fi cu mine. Noaptea trecută a fost pentru noi și a însemnat la fel de mult și pentru mine. Am îndeajuns de mult din mama în mine, încât ar trebui să știi că dacă fac ceva de genul ăsta e pentru că asta vreau. Vreau să ți-o cumpăr, și dacă am să mi-o permit chiar asta am să fac. O sărută pe frunte. Doar așteaptă-mă un minut.
Rămasă fără cuvinte, îl privi îndreptându-se spre biroul recepționerului.
Și pe drumul spre casă continuă să fie la fel, privind spre inimioarele din rubin în cadrul lor de diamant care scânteiau la încheietura mâinii sale.